= Final | Vasile Mihalache [02.Mar.07 11:07] |
"-Cândva frunzele îți erau leagăn și țărm" - atât este suficient. "-Îmi vorbea de cochilii..." -fără linie de dialog. Concluzia prozo-poemului neagă fluența convingătoare de până acum și îl ratează.Este necesară imaginarea unui altfel de sfârșit, nu-i așa ? | |
= nu cred... | Nicoleta Tase [02.Mar.07 20:12] |
Nu, nu e asa, convingerea mea este ca tocmai finalul salveaza textul. Pentru ca dincolo de ideea evidenta, intrarea intr-o lume pragmatica in care uitam frumusetea lumii celeilalte, nu reusim sa vedem minunile de langa noi, chiar pe cele mai evidente, cum ar fi o rata transparenta cu un ochi verde care vorbeste. Multumesc de semn si de idei. Ma mai gandesc. | |
= ... | Elena Marcu [13.Mar.07 20:48] |
E deja o nouă șansă când ne întrebăm despre rățuștele cuvântătoare și vorbărețe chiar și după ce le-am azvârlit. Și pentru că eu am găsit una, dar știu precis că nu e a mea, am adus-o la tine, mi-a tocat nervii, mi-a sabotat toate treburile serioase și, mai rău din toate, vorbește gura fără ea despre tăceri albastre... | |
= o rata transparenta cu un ochi verde | Nicoleta Tase [14.Mar.07 17:16] |
Multumesc, Elena, incredibil, chiar o rata transparenta cu un ochi verde... Credeam ca a mea e singura... Multumesc, multumesc, multumesc... | |