| = latratul Ponnei | Maria Gheorghe [02.Mar.07 15:13] |
| "uneori povestea miroase a flori" si pietrele canta sub cascada..."gargarita cautand o zeita"....diafana,.....cineva asteapta pana uita,...peste asteptare cade si zarul lui rotund... apare pe Scara ta o carare ce urca pe stanca, la Zidul Alb,...o alta coboara spre Plaja insufletita de pietre si scoici, acolo, un alt Zid inaltat de Alb....si intre ele, toate prind viata intrebarilor si mirarilor ce le duce in tacere numaratul pur pana la 8...nesfarsita numaratoare.... .....si Ponna latra a bucurie ca va primi scrisori....de la cei ce-i anunta in vizita la tine....pe Stradela....acuma stii.... pe alocuri, cuvintele tale nasc necuvinte de taina limpezite de raza aceea care se furiseaza prin "ochiul colorat al ferestrei" de la Casa cu iedera.... mister si taina pe tabla de Sah cu hazardul... acesta e semnul meu de bucurie, ti-l las langa Ceasca de cafea de la ora sase...si de mai crezi in semne, vei afla ce deja stii demult... azi e ziua ta...."o mura-n gura"....de la "corul broscutelor" am aflat...sa-ti fie cu sanatate, bucurie si cant... sa-ti fie sufletul floare de poveste... | |
| = printre pietrele Annei | Dana Banu [02.Mar.07 17:42] |
| finalul m-a impresionat, am citit și recitit povestea-poezie de aici, ți-am spus încă din textul trecut că această Anna îmi amintește mama mea cea demult plecată spre departe, regăsesc aici aceeași tresărire a scrisului care poartă în ea amprenta deja cunoscută a stilului tău știu că astăzi e ziua ta, La mulți ani, bunul și tânărul meu prieten Iann, să fii fericit elian trecând printre pietrele Annei | |
| = Nod de Tymp, cheie de scara | Ioan-Mircea Popovici [02.Mar.07 17:52] |
| Tu ai avut norocul sa cunosti latratul a fericire, al Ponnei. Cel din poveste, insa, se mai lasa un pic asteptat. (Sau poate ca ora 18:00 a venit prea devreme. Momentul acesta este moment cheie pentru poietica scarii (cu, i, de la interior si de la unitatea imaginara)). Iau comantariul ca un dar venit cu zarurile iar zarurile ca o miscare in jocul secund al sahului cu hazardul. Fa in numele meu chef la piramida. Eu voi lipsi putin si-n locul meu va venie El... Nod de Tymp, cheie de scara, un ecou din Bunaoara, se aduna intr-o seara. Prin cutele cortinei cadea un semn usor pe mrejele povestii din umbra unui nor. Era senin si cantec si-n clipa stinsa-n vis carari duceau spre casa si altele-n abis... las loc deschis de plaja si semnele de carte le tin in amintirea cu vantul dintr-o parte... sufla mai grav austrul si marea-i mai albastra, de o privesti prin ramuri si albul din fereastra... | |
| = sotron cu zaruri | Ioan-Mircea Popovici [02.Mar.07 18:42] |
| Draga elian, nu pot decat sa ma mir cata intamplare are loc in povestea asta cu pietre. De-ar sti si Anna de pietrele ei, i-ar fi mai usor sa vada ca-n visul cu femeia venita din Nord era un semn bun. Prietenie elian, si-n cheia latratul, aceeasi chemare la un sotron cu zaruri. Bucurii de la Iann | |
| = Ponna | Andone Gabriel [11.Mar.07 13:11] |
| Vad o constanta a personajului Ponna. Apare pentru o clipa in fiecare text al dumneavoastra. Ne-ati pomenit de catelusa si la cursuri... acesta este numele ei si in realitate? Cu respect: Andone Gabriel | |
| = eu iau cu mine doar povestea aceea ... | Nuta Craciun [11.Mar.07 14:39] |
| uitata intre un apus si un rasarit... dintre toate pietrele Annei cea mai grea este cea care urca in zadar muntele dintre toate tacerile aceea care cunoaste taina uneori o poveste leaga boabele de timp in suis dar gandul nu poate fi intreg fara litera aceea ca o piatra de incercare ce mizeaza doar pana unde poate ajunge cu sufletul intre pasii pescarulsului si lataratul Ponnei linistea inrama de vie singuratatea o agata la gatul nostru ecoul nu mai asculta se agata doar de luna si tace pasii zidesc cetati nerostite cat voi lipsi tu pregateste cantecul acela sa iasa din tacere | |
| = triunghiuri | Ioan-Mircea Popovici [12.Mar.07 17:46] |
| Gabriel, un cantec si-un latrat de caine gasesti la tot pasul. De aici pana la constanta care ai descoperit-o ar mai fi un drum despre care te vei lamuri in Tymp. Nuta, tu nu lipsesti niciodata. Din casa de pe tarmul marii se vede departe. In viitor voi posta un "a" din alge si-un "A" cu o mare in interiorul lui. Nimic nu-i atat cat se vede... Intrebarea era Ponna, iar celalalt motiv era o absenta. Apa trece, cascada ramane. Luati cercul ultimelor trei semne si-n el gasiti mai multe triunghiuri... in fiecare triunghi, o retea de linii te duce la urmatoarea mutare. In sah cu hazardul importante sunt constantele continuumului. fara proprietati de permanenta nu exista inflorirea... | |
| = spalatoresa cu papusi | Ioan-Mircea Popovici [15.Mar.07 22:29] |
| abisul ti-este visul nascut din cifra Doi/ si Tympul e o clipa in care alti-s Noi/ si daca-ntinzi o sarma cu rufe la uscat/ e semn ca fericirea-i lasata la calcat... | |
| = Ioan-Mircea Popovici | Mahmoud Djamal [22.Mar.07 21:28] |
| M-ai insoțit până la cascadă...m-ai lăsat acolo și-ai spus că vei reveni...te-am crezut și nu te-am uitat. Cu prietenie Djamal | |
| = Cascada si lumea ei | Ioan-Mircea Popovici [25.Mar.07 02:58] |
| Acum ca am revenit ar fi interesant sa-mi arati ce-ai scris despre Asteptarea de la cascada. Ce intalniri au fost aici si nu-ti mai spun, ca-ti aduci tu aminte cascada de ganduri, cat si chipurile care te-au vizitat. Nu mi-ai vorbit niciodata despre drumul tau spre Cascada | |
| = semn de prag | Ioan-Mircea Popovici [16.Apr.07 19:53] |
| Doamne, grabiti mai suntem... ma voi aduna vreodata sa culeg atatea semne de drag, cu care sa pot face un singur semn de prag? | |
| = pierre bleue | Maria Gheorghe [02.Aug.07 02:12] |
| Sur l’escalier l’aboiement de Ponna et de petits pas de mouettes…tu m’as accompagné jusqu’à la cascade…tu m’as laissé là-bas et tu m’as dit que tu reviendras…je t’ai cru au point que je t’ai oublié. Je suis descendu sur la pierre où nous nous sommes rencontrés et tu m’a appris à compter jusqu’à huit dans la manière la plus pure….maintenant je sais que tu sais, laisse-moi sur celle rocher-là où arrivent et d’où partent les mouettes…je suis là-bas…je réfléchis beaucoup…j’essaie…j’essaie ne plus faire de blessures à personne…je te dis : Anna habite la rocher d’où tu plongeais. Elle regarde le levé du soleil et à nouveau, le lendemain elle reprend tout… tu m’as laissé là-bas et tu m’as dit que tu reviendras…je suis revenu te demander si tu préfères un nom…mes pierres je les laisse à elle. | |
| = pietricelele | Simona-Alexandra Popescu [19.Aug.07 09:51] |
| ai insemnat calea cu pietricelele si-ai lasat visul sa adune totul...n-ai mai gasit nici o urma... | |
| = geamana annei | Ioan-Mircea Popovici [21.Aug.07 07:47] |
| Te-ai bucurat de semnele mele gasite in frunze, in pietre si chiar in (Y)-ul zidului de la Marea Galileii (daca-mi aduc eu bine aminte marea). Maria zice ca la Pietrele Anei mi-ai lasat un semn. Eu zic ca ai vorbit oglinzii si ei ii spui: ai insemnat calea cu pietricele... n-ai mai gasit nici o urma... cand iti vei regasi geamana ea te va duce pe celelalte trepte ale scarii... ar merita sa o cauti, daca-i mai stii adresa... | |