| = cu spatele drept | florin caragiu [28.Feb.07 09:15] |
| Versul central mi se pare a fi: "în ce înapoi dacă nimic din os nu rămâne/ nimic din spirit nu se îngroapă/ pe ce parte a lumii să îți porți crucea?" Purtarea crucii e tocmai asumarea acestei condiții de hotar între Dumnezeu și lume, veșnicie și vremelnicie, permanență și efemer, plinătate și nimicnicie, inteligibil și sensibil, viață și moarte. Mi-au mai plăcut imaginile: "sprijinită de oraș", "cine îmi cheamă viața în genunchi", "noi pierduții ne vom închina cu brațele larg deschise", indicând cu verticalitate spre miracolul ce se străvede în fragilitatea extremă a ființei în fața morții-trecerii fără întoarcere în taina de nepătruns. | |
| = Orasul- inchisoare uriasa | razvan rachieriu [28.Feb.07 11:44] |
| Orașul este văzut ca o închisoare uriașă, în care toți oamenii sunt închiși, iar gratiile sunt nepăsarea, rutina și indiferența. Sinele își închide “toate ușile, toate ferestrele”, desparte lumea ta de lumea socială, iar singurătatea desface timpul de “cordonul ombilical” ce lega viața ta de existența celorlalți. Când moartea vorbește în numele nostru, iar noi privim neputincioși cum ea face ravagii, uzurpând viața, să îți duci crucea înseamnă fatalitatea de a viețui cu stigmatul morții în noi. | |
| = cred | Bogdan Laurențiu Marin [28.Feb.07 13:45] |
| cel mai bine este sa(-ti) porti crucea "drept" si nu pe o parte (nici macar a lumii) desi e foarte incomod pentru noi, oamenii. ......... as pune crucea drept pe o parte a lunii cea ascunsa prea multi o vad cred ca o cunosc fiecare cu a lui le-as ascunde-o acolo pe luna sa o caute mai abitir doar asa s-ar bucura fiecare de crucea lui cand ar gasi-o! | |
| = Florin, Răzvan, Bogdan | Ela Victoria Luca [01.Mar.07 02:00] |
| Flroin, mulțumesc, uneori, la unele texte, cam simt cine ar rezona, și ai fost dintre aceia. Îndeosebi la versurile care merg cât mai departe pe calea spiritului. Da, asumarea tărâmului dintre hotare este cea mai dificilă și în același timp cea înălțătoare. Răzvan, închiderea într-un spațiu, ruptura de alte spații, încercarea de ieșire din sinele tău pentru a fi în Sine este cumva la granița viață-moarte. Neputința ne e dată oricum, ca și calea de a ieși din ea. Mulțumesc. Bogdan, fain ai spus tu: să porți crucea drept. Aș adăuga eu: indiferent de partea lumii, de lumi, de... Mulțumesc. Ela | |
| = a**a | Liviu Nanu [05.Mar.07 17:47] |
| Un poem bun, m-au atins în special primele 6 strofe. | |
| = Liviu | Ela Victoria Luca [05.Mar.07 23:16] |
| Mulțumesc mult, chiar mă voi gândi dacă nu ar fi mai bine să elimin restul versurilor, atunci când va fi timpul. Ela | |