Comentariile membrilor:

=  maretia unui sentiment	ADRIANA GIURCA [19.Feb.07 00:09]
ai ceva special in textele tale... nu stiu exact ce dar este constanta atractia ochiului respect acest fel de dragoste al tau poate
=  ...	ioana cheregi crișan [19.Feb.07 00:55]
Adriana, eu m-am închis în acest ospiciu ca să nu înnebunesc cu nebunia de-afară, dar cred că am luat cu mine și ploaia, dansul, dragostea...ai văzut bine tu. mulțumesc.
+ zborul ascuns	Ioana Petcu [19.Feb.07 10:46]
nu stiu de ce, dar de fiecare daca cind citesc un text despre spitalul de nebuni, imi amintesc de 'zbor deasupra unui cuib de cuci'. pur si simplu, banuiesc ca-i o problema inconstienta, in ceea ce ma priveste. dar textul asta, fiind asa frumos construit (m-a facut sa vin de doua ori asupra lui) vorbeste despre o libertate interioara, tainuta, dar care se simte. sau cel putin o simte lectorul, din infleziunile "eului" graitor aici. cind spun asta, imi pare ca ideea enuntata e relevata de sintagme cum ar fi: "mă întreba cum vreau să înnebunesc" (detasarea de realitate), "ne strecuram în sala de mese unde știam că bucătăreasa asculta mereu același vals" ('stiam' la timpul trecut, presupune o constientizare a prezentului), "dansam peste vechile noastre cămăși de forță" (libertatea exprimata, dar starea de incarcerare e inca prezenta). si mai e un joc frumos aici - cel temporal: textul incepe ca si cum ceva era inainte, apoi o elipsa se produce: "până în zori eram foarte bătrâni. paturile erau făcute. pacienții noi strigau încă." - indeterminarea duratei e evidenta. pentru simplitatea si limpezimea textului, pentru cele doua coordonate pe care le-am dibuit usor redate, dar foarte profunde textual, acord o steluta. si parafrazind autoarea "acesta este poemul meu pe vreo doua saptamini, cred" din camasa mea de forta obisnuita,
=  odă nebuniei cu bolnavii ei cu tot	silviu viorel păcală [19.Feb.07 11:10]
un text cu logica în oglindă.
+ Ploaia mea	Adrian Suciu [19.Feb.07 11:55]
E scris parca sub tortura unei iminente nelamurite si implacabile. Propozitii spuse dintr-o suflare sacadata, un text puternic, lipsit de concesii, o adevarata arta poetica implicit asumata. "acum mi-ai adus o umbrelă și m-ai lăsat cu o ploaie numai a mea". Ador modul desavirsit de limpede in care ai reusit sa spui lucrurile in rindurile astea!
=  nu-i	luana zosmer [19.Feb.07 13:00]
Ioana, asta nu-i nebuneala fata draga, asta-i talent.cu sau fara camasa de forta cu sau fara el dar neaparat cu umbrela.
=  un spital cu retete ptr inspiratie	Anni- Lorei Mainka [19.Feb.07 13:37]
eu reusit ca siin celalalte si sa imi aduc aminte de numele tau si la atitea nume noi este o performanta, condimentele literare sunt proprii, esti inimitabila, iar luana are dreptate, talent si simtul acela de necumparat si ne-comparat
=  O umbrela de dincolo	Alexandru Uiuiu [19.Feb.07 14:38]
De fiecare data cind citesc un text care contine atita forta sensibila cita are al tau imi spun ca literatura merita iubita, cultivata, intretinuta... Ce bucurie ca exista oameni ca tine, care iti ofera atit de mult si nu cer nimic in schimb. Sa nu ti se para ca spun prea mult - eu am fost prieten bun cu Cristi Popescu - cu care am chiar facut doua lansari impreuna la cartile de debut. Nu as aminti de el daca nu ar fi cazul...Pentru textul asta ti-ar fi sarutat mina si umbra.
=  inside out	Mitra Raluca [19.Feb.07 23:24]
Ploaie de sentimente frumos zugrăvite înafară. Forța (ta de expunere) evadează din cămasă. Nebunia celorlalți și luciditatea interioară a unui eu liber, neîncorsetat în ciuda aparențelor.
=  răspund	ioana cheregi crișan [19.Feb.07 22:57]
Ioana, nici nu pot să-ți spun cât de mult mă bucură analiza ta, felul în care ai dezvăluit acest text din seria psi, jurnale care au rolul de a mă orienta în toată nebunia vieții. mulțumesc mult. Silviu, ai citit bine. mulțumesc. Adrian, îți mulțumesc mult pentru citire și aprecieri. e o nebunie limpede, clară aici, nu? :) Luana, e o nebuneală totuși, dar sub umbrelă:) mai treci. Ann, îți mulțumesc mult de tot pentru citire. te mai aștept cu drag. Alexandru, într-un fel ai pus degetul pe rană. îți mulțumesc mult pentru că ai amintit aici ceea ce oricum nu se poate uita...mulțumesc!
=  teatru absurd	Ramona Mariana Cojocaru [24.Feb.07 00:40]
textul mi se pare o imagine a absurditatii lumii, in tot ce inseamna ea. Absurditatea vine o data cu bartanetea. Cu batranetea vine si teama de a nu deveni absurd, care se transforma in nebunie. Totul este un cerc. Absurd.
=  cum iti e	Anni- Lorei Mainka [24.Feb.07 01:53]
te tot citesc si ma intreb cum iti e...stii ca nu rezonez, cu bucatile tale de poem-traire nu poti sa te simti ca sub un plop la umbra, iti intra scoarta sub piele si vezi in forma de frunza substanta ce se numeste viata...te citim, suntem aici
=  As vrea...	Ionescu Bogdan [24.Feb.07 11:14]
ca acel vals sa se desfasoare aici... pentru ca sublimul este o frumusete in ruina, o splendoare apusa. Imi imaginez un oras antic poleit in oricalc care cunoaste ororile infrangerii dupa un asediu mult prea indelungat. Ai scris dezarmant de frumos
=  mai bine mai târziu, răspund	ioana cheregi crișan [25.Feb.07 10:58]
Raluca, abia acum am observat comentariul tău. îți mulțumesc mult pentru citire. există cu adevărat o mare libertate interioară în acest tip de nebunie. Ramona, absurditatea vine mult mai repede, atunci când pierzi pe cineva drag și trebuie să nu înnebunești. mulțumesc. Anni, îmi lași cuvinte atât de frumose aici...mulțumesc. Bogdan, da, e un vals într-un ospiciu, e ruina unor trăiri, poate, e nebunia de a dansa în ruină. mulțumesc mult pentru imagine.