| = . | katya kelaro [15.Feb.07 11:33] |
| /Viața e un aliaj de iubire și rugină : iubirea în faza incipientă ce creează noul, începutul și încrederea în sine, și rugina ce avortează desuetul, sfârșitul și durerea ; din acest melanj de stări și emoții evoluăm și devenim atinși de stigmatul viciilor și păcatului, bandajând cu experiență rănile existențiale, iar uneori moartea ia înfățișarea unei ambulanțe care ne duce către necunoscut și neștiut./ imi suna cunoscut versul...viata e un aliaj de iubire si rugina. am o singura intrebare...poti te rog sa ma lamuresti? daca vrei... | |
| = KATYA | razvan rachieriu [15.Feb.07 12:30] |
| Katya, dintr-o regretabilă neatenție ți-am folosit în eseul personal versul tău :”Viața e un aliaj de iubire și rugină” și iată cum : în comentariul pe care l-am făcut poeziei ți-am citat versul respectiv, iar când am creat eseul m-am folosit de el, uitând că îți aparține. Cu scuzele de rigoare, voi înlocui în eseu acea propoziție cu alta ce-mi aparține. | |
| = Revin | razvan rachieriu [15.Feb.07 12:56] |
| Am inlocuit acea parte cu :"Viata e un amestec inefabil de iubire si dezgust...",pentru a inlatura orice confuzie. | |
| = . | katya kelaro [15.Feb.07 13:16] |
| nu era o problema insa nu am vazut nici un fel de ghilimele... | |
| = foarte bine | Ioana Florea [15.Feb.07 18:23] |
| mi-a palcut foarte mult subtitlul ales de tine, mi se pare ca am mai auzit la cineva ceva asemanator si mi-a placut foarte mult, pt ca dragostea se simte si se arata... de asemeni si felul in care ai abordat acest subiect imi e pe plac; caci dragostea este un subiect delicat cu multe necunoscute. ai atins foarte bine anumite puncte si surprins dragostea pe care o simt poetii si pespectiva unor poeti comtemporani, falsi profeti ai iubiri, pt care acest unic sentiment a devenit un bun pretext pt a scrie. felicitari pt eseul tau, chiar mi-a placut! | |
| = IOANA FLOREA | razvan rachieriu [16.Feb.07 14:37] |
| Ioana, mă bucur că te-am descoperit, te voi citi în continuare, fiindcă îmi place stilul, care are o plasticitate și expresivitate deosebite. Într-adevăr unii se joacă cu sentimentele, ca și cum iubirea ar fi un bun pe care pot să-l cumpere sau să-l vândă. Te mai aștept cu drag. | |
| = Via;a un dar al iubirii lui Dumnezeu! | Maria Prochipiuc [19.Feb.07 13:10] |
| Am făcut o sinteză a celor trei parti ( dar voi posta la fiecare separat), tot ce voi concluziona, vor fi părerile mele legate de ce ai scris tu. Uite cum văd eu iubirea poetului: poetul se îndrăgostește în orice moment, poate trece ușor de la o iubire la alta, această trecere are cumva o explicație și anume: dacă iubirea este sursa sa de inspirație, atunci mereu îi trebuie o schimbare, ceva nou, dar, ei da sunt și poeții care își păstrează prima iubire și o divinizează, aici e actul acela poetic despre care vorbesti tu, transfigurarea nu trebuie să fie numai la nivelul poetic, ci și la nivelul umanului. Spui la un moment că iubirea poate degenera, se poate degrada, nu cred că se mai poate numi iubire, indiferent de mulțimea anilor lângă persoana iubită, atunci când iubești cu adevărat, descoperi în parteneri noi resurse, atât bărbatul cât și femeia reprezintă un pământ al făgăduinței, dar iubirea trebuie să fie reciprocă... și da doar poeții pot trece ușor sau greu peste decepțiile iubirii.... Un eseu bine documentat și probabil o parte din el trăit cu adevărat, sau luat din experiențele lumii. Felicitări! | |
| = MARIA PROCHIPIUC | razvan rachieriu [20.Feb.07 11:45] |
| În cazul înșelării de către iubită, poetul are resurse spirituale și emoționale de a trece peste decepțiile în iubire, înlocuind ardoarea pasională a dragostei cu fervoarea transpusă în actul de creație.Mai greu este pentru cei la care iubirea umple tot spațiul trăirii. Sunt onorat de prezența ta spirituală și încântat pentru atenția acordată și efortul făcut în realizarea comentariului. | |