| = asteptarea ideala pt mine! | Leonard Ancuta [13.Feb.07 20:07] |
| un poem deosebit, care irumpe de traire!!! Am remarcat imaginea asta, "pisicile te așteaptă deja torc fuioare spațiul dintre praguri trecerea îți va fi ușoară" - sunt deja gelos ca nu am fost niciodata astepat asa... asta ca sa nu mai yic de crucea intre doo psihoze in lipsa... bravo! | |
| = aromele memoriei | Ela Victoria Luca [13.Feb.07 20:13] |
| nu aș fi diluat cu "delicat" aici: "raza ușor ostenită a obrazului tău delicat". și e ușor banal "foșnet de mătase al pielii", try another combination. anyway, trasarea fină a memoriilor aici, ca și întoarcerea spre un gemelar care ne locuiește, din pântec și până la "granița dintre două psihoze" este bine descrisă poetic aici. ca și pregnanța aromelor memoriilor. totul este un balans între impresie-expresie, implicând, cu intensități diferite, simțuri, senzații, percepții, rememorări. good enough, doar revezi cumva cele două sugestii de mai sus. Ela | |
| = unele lucruri | olga stefan [13.Feb.07 20:22] |
| îmi plac analogiile, corespondențele. transcrierea curată a trăirii pure, așa cum vine, nu așa cum ți-o amintești. nimic dublat de filtrul percepției, al logicii interne a lucrurilor. sunt de acord cu ela, "delicat" arată ca atașat de vers, un corp străin pe care textul nu-l asimilează. nici următorul vers-comparația-"ca un măr ananas privit de un pictor" nu reușește să refacă traseul sentimentului necontrafăcută în modul în care reușesc distihurile precedente. îmi place că redresezi întrerupere asta ulterior, cu feeria de arome și enumerația alertă. totuși, cuvântul "psihoză" e prea tare, prea tehinc, nu se dizolvă...aș fi zis mai degrabă "depresii" (lăsând titlul așa cum e, fără legătură, psihoza se compune din toată trama, nu are nevoie de o justificare explicită (cred eu) | |
| = si... | luana zosmer [13.Feb.07 20:25] |
| Frumos,deosebit de frumos. | |
| = e bine | Ela Victoria Luca [13.Feb.07 20:27] |
| ales psihoze, fiindcă scindarea, clivajul prin construcția unui alt eu poate fi și psihotică. chiar și depresia poate fi nevrotică sau psihotică. nu ar merge depresie aici, nimic din poezie nu emană asta, însă dacă s-ar forța clivarea, da, ar atinge "granița dintre două psihoze", una melancolică, alta schizofrenă. iar adella, mai mult sau mai puțin intenționat, a reușit asta. de acord cu specificația că acea comparație ce urmează -"ca un măr ananas privit de un pictor" merită prelucrată și ea. Ela | |
| = adelă | Elis Ioan [13.Feb.07 20:36] |
| îmi plac întoarcerea ploaia pisicile torsul odaia pricomigdalele strivite sub limbă căsuța noastră rotula zdrelită presimțirea rădăcinile altoitul el crucea la granița dintre două psihoze pentru că e o lume cumva magică care îmi sună a acasă, un text peste care mă suprapun. ceea ce însemnă că pentru mine este un text bun pe care mă bucur că l-am găsit la recomandate. | |
| = ela | olga stefan [13.Feb.07 20:39] |
| e o obsesie a mea, nu mă împac cu termenii tehnici, prea tehnici, îmi par forțați uneori, mai ales sub egida unui text poetic care emană multă sensibilitate. însă din perspectiva pe care o expui, da, e just folosit "psihoze",(eu mă refeream mai mult la melodicitatea cuvântului, ce-i drept, că tot vorbeam de corespondențe), sub aspect programatic (unna ca alter-ego). | |
| = :) | Ela Victoria Luca [13.Feb.07 20:43] |
| pare cumva strident în raport cu tot conținutul. dar nu e tare dacă percepi simplu. dacă nu te lași prins în "termeni tehnici". știu că asta ai dorit să spui în com anterior. însă acele două versuri îs tare faine. eu nu le-aș modifica deloc. "tu îmi vei altoi plecarea ca înainte când te arboram în loc de cruce la granița dintre două psihoze" | |
| = alb și negru | Alice Drogoreanu [13.Feb.07 21:16] |
| e oricum o psihoză și e de ales, eu o aleg tu îmi vei altoi plecarea ca înainte când te arboram în loc de cruce la granița dintre două psihoze nu știu de ce simt eu aici modul tău de a aspecta noțiunea de dragoste | |
| = Adela... | Alia Vaida [14.Feb.07 01:01] |
| incep prin a-ti spune ca-mi place tare mult cum scrii si-mi place atmosfera pe care o creezi in textele tale. Mie personal mi-a placut ce mi-a inspirat "fosnetul de matase al pielii" confundat initial cu scurgerea ploii, vizual si/sau auditiv (este ca un haiku incorporat in text - asa il vad eu). O sa revin :) | |
| = + si iar si iar | Marinescu Victor [14.Feb.07 07:48] |
| pentru ce-i aici o ploaie de stele de la agonicii adormiti. puscati-ma de la sold daca nu-i de instelat. zic io! FELICITARI!!! | |
| = Leonard, Olga, Hanny, Elis, Alice, Aida, Victor | Adela Setti [14.Feb.07 11:29] |
| Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase și aprecieri. Mă bucur că textul acesta a ajuns la voi nealterat, purtându-vă prin lumea Unnei mele. Vă mai aștept. drag, Adela | |
| = Ela | Adela Setti [14.Feb.07 11:39] |
| în primul rând îți mulțumesc pentru recomandare. Textul urma să mai fie prelucrat. Aș fi făcut niște modificări: Subtitlul ar fi fost Unna Ultima, pentru că este ultimul text în care personajul apare. "raza ușor ostenită a obrazului tău / delicat ca un măr ananas privit de un pictor" - cezura pusă aiurea cred că e responsabilă cu ușoara banalizare a imaginii, dar așa cum am așezat-o aici îi salvează prospețimea. În prima variantă a textului, "foșnetul de mătase al pielii" era "foșnetul rochiei". între cele două formule, am păstrat "foșnetul de mătase al pielii", întrucât este unul din punctele în care se realizează legătura cu fotografia. posibil să fie clișeistică, dar așa am simțit-o și așa o las, până îmi apare una mai inspirată. deci numai subtitlul, dacă ești de acord, și cezura se schimbă, for now. Mulțumesc încă o dată. drag, Adela | |
| = Image Notice | Adela Setti [14.Feb.07 11:41] |
| http://www.pbase.com/oleg_b/root | |
| = unna | radu petrini [14.Feb.07 13:36] |
| poza este o poema in sine realizata admirabil oleg stie meserie asta se vede se vede bine lucreaza in bw ca la el acasa sa nu mai vorbim de contrast ca o taietura care desparte un mar in doua textul tau este delicat si are un limbaj usor arhaic un farmec aparte parca citesti o scrisoare din anii '20 "ușor ostenită" "odaie" "obrazului tău delicat" "aleea copilăriei" "sâmburi în formă de inimi" nu este un limbaj postmodern nici nu se vrea a fi presupun imi place | |
| = Radu | Adela Setti [14.Feb.07 13:40] |
| da, Oleg știe meserie. Mă bucur că ți-a plăcut și textul, care nu, nu se vrea postmodern în niciun fel. Ne citim. Adela | |
| = Reedit | Adela Setti [14.Feb.07 16:49] |
| îți voi recunoaște întoarcerea după foșnetul de mătase al pielii mi se va părea întâi că plouă pisicile te așteaptă deja torc fuioare spațiul dintre praguri trecerea îți va fi ușoară când se va prelinge-n odaie conturul lunar al obrazului tău desprins dintr-o umbră de rembrandt lumea va mirosi a vin fiert și a pricomigdale strivite sub limbă căsuța noastră cu sâmburi în formă de inimi și pietre de râu șlefuite ca rotula zdrelită cândva pe aleea copilăriei se va închide cuminte la loc îți voi recunoaște întoarcerea așa cum presimt rădăcinile viței apropierea frunzelor și lăcrimează cârceii tu îmi vei altoi plecarea ca înainte când te arboram în loc de cruce la granița dintre două psihoze unna mai frumoasă decât cealaltă | |