| = zahar pt furnicile lui florin | Doina Ștefănescu [18.Jan.07 21:47] |
| Wew, Florin ce la mijloc de codru des esti.. Ce-s alea mijloc de lacuri? "lângă cântecul tău sălbăticiunile vin și uită să plângă visându-ți mâinile răcoroase", probabil vrei sa spui ca atunci cand te mangaie,iti place. De ce nu spui asa?? "tu știi să alegi ciupercile eu le mănânc de departe". Ciuperci? Adica stiu ca sunt ultima noutate in materie de halucinogene dar totusi...Stii sa alegi ciuperci? NU! Sfarsitul e bine scris. te salveaza. E de bun simt sa astepti pe dumnezeu la rascruci sa te salveze. Mi-au placut mai mult furnicile, totusi. Cred ca e misto sa fii mangaiat de furnici. | |
| = escaldați de furnici | Tamara Zub [18.Jan.07 21:54] |
| Cel mai mult mi-a plăcut "adormim mână în mână escaladați de furnici", "degetele îți crapă de frig atât de ușor", "Domnul ne va tăia cărarea". Poem-vis, cu prezența munților apropiați de ceruri. | |
| + * | Dana Banu [18.Jan.07 21:59] |
| complicat să îi acorzi o stea lui Florin Caragiu, foarte complicat, asta pentru că dana banu fiind se poate interpreta ca fiind un gest de reciprocitate, ori nu e, am trecut pe pagina asta de câteva ori cu foarfeca în mână și ochelarii pe nas, în al doilea rând pentru că el fiind un teolog și tu fiind dana banu riști să nimerești naiv dar cu pas alergător pe partea cealaltă a străzii...în al treilea rând pentru că aici nu merge cu câteva expresii gen "lirism suav" sau "neîndepărtătoare versuri" deci, îmi iau tastatura la lucru și spun repede ce am de spus după o asemenea introducere care se vrea un fel de hmm, hmm: mie mi-a plăcut această poezie pentru că: -imaginile sunt conturate cu precizie -față de alte texte ale tale are o anume prospețime -este aici un text lipsit de ornamente inutile -contemplativul, melancolicul, picturalul fac o casă bună în cazul de față și nu se exclud redundant -nu este un spectacol aici, nu este o mască, este o anume naturalețe nepervertită -un fel de cântec venind dintr-o lume veche(există riscul ca ochiul mai tânăr să nu agreeze genul acesta de cântare dar cred că poetul trebuie să și-l asume:)) acestea fiind spuse, eu vreau să spun în felul meu direct că o consider drept una din poeziile tale valabile salut că nu mă pot abține totuși:) ai acel "escaladați" de furnici peste care trec din cauza finalul aurifer și luminând poezeaua cu grație | |
| = părere | Laura Irina Cozma [18.Jan.07 22:02] |
| mie mi-a plăcut de la început până la sfârșit. mi-a plăcut mai ales acea făptură atât de aproape de natură și implicit, de Cel care face munții să fumege. Dumnezeu îți iese în cale doar învățând să iubești, să îl iubești pe cel de lângă tine mai mult decât pe tine însuți. pădurea de brad și ciupercile, lacurile și furnicile, până și alergarea toate trezesc în mine un sentiment de nostalgie dac-aș avea de unde, ți-aș da o steluță. | |
| = aaa | Laura Irina Cozma [18.Jan.07 22:03] |
| în timp ce scriam, ai și primit una. :) | |
| = [ * ] parabole (supra)naturale | Vasile Munteanu [18.Jan.07 22:21] |
| fără să insoliteze cuvântul, autorul generează premisele unui cadru privilegiat, natural-intimist, sunetul fiind mărturia poeziei-existență (alături de "cântecul tău sălbăticiunile vin"), a dezbărcării de fenomene ("am îmbrăcat ploaia pe dedesubt"), a unității în dualitate ["... ne leagănă pașii.."/(...)/"... șuviță aurie de singurătate"]; într-un astfel de univers, timpul este o alternanță afectivă ("ades..." - "odată..."), măsoară trăirile lui Unu și Doi într-un dozare similară partiturilor muzicale exprimate sponatn, sub semnul inspirației și al spontaneității; este o limpezire cromatică prin cuvânt ("în ochii tăi culorile vin pe furiș/ să se spele de noapte"). cu respect, | |
| = in cateva cuvinte! | Uln Aron Alex [18.Jan.07 22:36] |
| Imitandu-l pe Calinescu... incerc o definitie a poemului doar in cateva cuvinte... Calinescu ar fi vrut doar intr-un cuvant... paradoxal nu! poemul vine din suflet lasa urme in cuvinte si ni se strecoara in suflet... Ulnul | |
| = las și eu un semn pentru că mi-a plăcut | Bogdanovici Andreea [18.Jan.07 23:22] |
| O poezie foarte frumoasă, nu mai am ce sa punctez... doar că mi-a plăcut. | |
| = ... | Mihai Tița [18.Jan.07 23:27] |
| mi-au placut - odată ne-a prins o furtună am alergat până ce-am îmbrăcat ploaia pe dedesubt atunci am pierdut frica de apă dar este mult prea dulceaga pt mine :) | |
| = Mulțumesc | florin caragiu [18.Jan.07 23:37] |
| Doina: Hai că m-ai surprins, ești iute, tocmai mă escalada o neplăcere privind chestia cu "mijlocul" și mă gândeam să schimb repede să nu se observe, când hop, am văzut comul tău, ups! better later than never! Cât despre mângâiat e mai complicată treaba, învăluirea are un potențial de amplificare, poate des-vălui adesea mai multe decât o simplă dezvelire, deși gestul simplu are și el farmecul lui incontestabil. Ciuperci să știi că învățasem un pic să aleg, mai ales bureți, iuței, gălbiori, dar aproape că am uitat, tu știi? Era interesantă după aia câteva ore așteptarea atunci când ți se stârnea imaginația, autosugestia, și ți se năzărea că te apucă simptomele de otrăvire. Mai ales când auzeai că tocmai muriseră unii de prin vecini otrăviți de ciuperci “mutante”. Mă bucur că ți-a plăcut finalul, nu e de colea, cum să pleci cu mâna goală, mulțumesc de semnul de atenție și atenționare. Mulțam de zahăr, eu nu prea servesc, dar furnicilor le place. E funny să fii mângâiat de furnici! Tamara: Mă bucur că ți-a plăcut visul meu de la poalele munților, mulțumesc că ai citat locurile unde ai vibrat mai mult. Dana, mulțumesc mult că ai luat tastatura aia la lucru și te-ai pus pe treabă boierește, escaladând textul ca o furnică sârguincioasă și vigilentă, cu pișcături trezitoare și generozitatea care te caracterizează. Laura: cuvintele tale mi-au mers la inimă, sunt un dar și un semn de lumină pe cale. Vasile: Trecerea ta și comentariul dens în conexiuni, deslușiri și deschideri, cu punctări atente și pline de o savoare filosofică inconfundabilă mă onorează. Uln: trăsătura ta de penel a reușit o sublimă surprindere a stării poetice pentru care cuvântul se face punte de la suflet la suflet. Eu nu mă apropii de ea, caut spre ea doar de departe așteptând limpeziri, mă copleșești cu atenția generoasă! Andreea: Mulțumesc mult de trecere, mă bucur că ți-a plăcut. Mihai: Mă bucur că ai trecut pe aici și mi-ai spus ce ți-a plăcut, am lăsat e drept pe undeva liber fluxul imaginilor și poate să pară dintr-un anumit unghi și “dulceagă”, sunt conștient. Mă ajută să-mi spui părerea, mai am de lucru, de crescut, e adevărat. O poezie bună ar trebui să “reziste” cât de cât din toate unghiurile. | |
| = Parere | Negru Vladimir [19.Jan.07 07:11] |
| Un text demn de a fi pretuit in special datorita echilibrului pe care-l aduce in relatia omului cu natura si mai ales a armoniei care transpare dincolo de vers prin acel "noi" care de fapt transcede individualul spre o simtire comuna... cumva uite ca m-ai facut sa ma gandesc la taina cununiei. "ochii tăi sunt săgeți ieșite din lacuri spre păsări ce nu-s învățate să fugă"... remarcabila imagine a omului si cunoasterii sale nemediate. Desigur ca ultima strofa are sens in logica poemului si e postata pentru a nu da impresia unei conceptii animiste dar poate ca ar fi fost ai folositor poemului ca Dumnezeu sa ramana fara nume, simtit intre randuri. | |
| = Vladimir | florin caragiu [19.Jan.07 16:11] |
| Interesant că te-ai gândit la taina cununiei. Așa cum a "venit" poezia, ultima strofă nu e pusă doar ca să susțină o logică sau să evite ceva, nu are un simplu rol de rotunjire-închidere sistemică ci e ceva care vine la lumină ca deschidere firesc suprafirească a condiției de plinătate și armonie . Mulțumesc mult de trecere și remarcile atente. | |
| = doar o părere... | Petruț Pârvescu [09.Jun.07 13:14] |
| frumos: "în ochii tăi culorile vin pe furiș", fără explicația: "să se spele de...." cu prietenie, p.parvescu | |