| = adela ,da | cornel stefan ghica [16.Jan.07 10:44] |
| (in graba) itzi scriu ca mi-o placut. e foarte greu sa-tzi caligrafiem corect fiintza dar.... (yo) zic ca mai bine ai scris (tu) peste noi o poezie nascand. mi-o placut fiintza (asta) a ta venita dintr-o alta lume, nascandu-se intr-un alt continent. aici. felicitari cu stima, blueboy | |
| = Cornel | Adela Setti [16.Jan.07 10:57] |
| mulțumesc că ai intrat în joc[ul copilăriei mele]. Ne mai citim. Adela | |
| = Ne mai citim | Bogdan Mihai [16.Jan.07 12:45] |
| Și mie îmi place această poezie. Nimic nu e mai frumos decât copilăria.Păcat că o retrăim doar în amintiri. Și o sugestie; schimbă poza fiindcă pari tristă și la mvârsta ta nu ai voie. Vorba ta : ne mai citim. | |
| = errată | Bogdan Mihai [16.Jan.07 13:15] |
| vârsta | |
| = Bogdan | Adela Setti [16.Jan.07 13:30] |
| mulțumesc pentru aprecierea pe text. poza nu o schimb, pentru că deocamdată mă reprezintă perfect. Adela | |
| = caligrafic | florin caragiu [16.Jan.07 16:46] |
| versul proaspăt și meandrat transpune într-o stare de reverie și ludic. Substituirile surprinzătoare indică nevoia de spațiu și mișcare, jocul de lumini și umbre, surprinderea acelor trăsături esențiale ce vibrează în chipuri și le dau expresivitate. Sunt imagini de o plasticitate și savoare remarcabilă: forma curții dă spațiu jocului "printre capsule de maci", apoi modelajul "cu somn îmbelșugat/ de lumină rotundă/ de umbre subțiri și de miresme", evocarea fecundității imaginarului: "polenizând pătrățele de geamuri cu sâmburi de pepeni". Desenatul în nisip, traversatul curții și străzii de-a bușilea spre lumea cea mare sunt imagini insolite ce caligrafiază zonele aurorale ale ființei, unde sensurile se regenerează, se îmbujorează de ineditul aventurii și uimirii. Numele însele sunt flash-uri de acțiune și culoare, de ființă și mișcare. iar toate acestea se înmtâmplă în lumina unui surâs tandru, ușor melancolic, "un surâs copiat după inimă/ ca printr-o foaie de calc/ așezată strâmb între piepții cămășilor noastre". Este un poem despre revenirea la acea stare de uimire și inocență care îngăduie numirea, despre surprinderea actelor prin care identitatea eului liric revendică atenție și se lasă sesizată. Sugestivă e și asemănarea cu pieile roșii care prin viața pe care o duceau aveau o plasticitate neobișnuită a numirilor și corespondențelor. Mi-a plăcut fluența caligrafică a versului. | |
| = Florin | Adela Setti [16.Jan.07 17:06] |
| onorată de vizită și comentariu. Te mai aștept. Adela | |