| = atingeri | Maria Gheorghe [14.Jan.07 15:11] |
| acesti copii nascuti din atingerile fiintei,...ii crestem pe nisipuri, cand fierbinti, cand miscatoare, cand linistite de trecerea valului. dorra e si ea o treapta de scara de pe plaja cu caini si pescarusi. in povestile tale nu e loc de "a intelege de ce?"...in ele se simte o plaja fara capete - poate doar acea dunga albastra - din lucrarea Tympului. parca s-ar auzi clepsidra cum isi curge trecerea si lasa urme pentru o alta poveste. iti las o scoica sparta si o steluta de mare pentru Ceasca de cafea, a cincea treapta a Singuratatii... | |
| = Ioan-Mircea, | Dana Banu [14.Jan.07 15:23] |
| mă uit acum la povestea ta de astăzi și la comentariul Mariei, nu pot să nu remarc discursul ei ca fiind unul care parcă aduce o completare firească a textului iată că spațiul poveștilor tale începe să fie populat cu noi și noi personaje, cu noi și noi semne, rămân la fel de atentă și de încântată de ele, să nu uit, admirabil finalul... | |
| = din nedefiniri de cantec | Ioan-Mircea Popovici [14.Jan.07 18:20] |
| In povestea asta eu chiar sunt Pictorul Orb si-n cele din urma stiu ca cineva ma va face sa vad. Pe cat pot, ma tin de poveste, chiar daca, din cand in cand, Mariei ii pare ca stie cum este pe Scara lui Escher inainte ca eu sa stiu. Cineva mi-a scris de ascendenta pascaliana cu o usoara contaminare carteziana. Saracul de mine... eu care incerc vindecarea orbirii si portretul Adelei... intre ele, Cantecul Peninsulei... | |
| = omul, "aruncat in lume" | Amalia Cretu [14.Feb.07 06:44] |
| parca vrei sa transmiti ceva din "povestea unui fir de nisip in desertul Saharei"; cat de insetata poate fi camila, in drumul sau catre singura oaza de verdeata! va invinge ea, oare, setea? sunt, ideile noastre, oare, "ante res"? cautand a sti... descoperim "neintelesuri si mai mari" (L. Blaga) apreciere, a. | |
| = ca pe-o scara | Ioan-Mircea Popovici [14.Feb.07 22:21] |
| Amalia, tu zici omul aruncat in lume. Eu sunt cu voiajele facute pe toate meridianele si zic acum: lumea adunata-n om... si cand toate par ca-s spuse si nimicul prinde rost, tu te strangi in ale tale cu ce-a fost si ce n-a fost... si te descompui in factori si alergi prin factori primi, ca pe-o scara cu iluzii. Poate-o sti tu unde-i. Zi-mi! | |
| = diversitatea interpretarilor | Amalia Cretu [14.Feb.07 23:27] |
| viata, tu: "te descompui in factori" si "alegi un factor prim", totul, fara nicio scara de iluzii, ci destin dat de cel ce sti-va maine a gasi momentul spin. spuse, nu vor fi nicicand vorbele fara de rost; omul merge si iar merge, spre un port al sau... | |
| = caroiaj | Ioan-Mircea Popovici [14.Feb.07 23:36] |
| Nu alegi, ci alergi. Vorba Ioanei Petcu: fugutza, ori cum zice amicul Zelkanu: alergand, alergand. diferenta intre iluzie si realitate este atat de mica... au acelasi modul, difera prin factorul "unitatea imaginara"... despre care am spus cate ceva cand am vorbit despre patura cadrilata care cade de pe picioarele ei si se pierde intr-un carioaj al tablei de sah... | |