| = Constructiv | Claudia Nica [18.Dec.06 07:12] |
| Cu tot respectul pentru editorii acestui site,inainte de a clasifica un text aveti macar decenta de a citi si printre randuri si printre strofe (sau nu mai sunt la moda)nu doar sa apreciati forma nedefinita pe care ar "trebui" sa o aiba textul.Poate de fapt e vorba despre indelungata mea inactivitate pe site, dar daca nu e asa vreau un sfat constructiv. | |
| = . | emilian valeriu pal [18.Dec.06 07:26] |
| Cu tot respectul si cu toate decenta va pot spune ca am citit acest text si printre rinduri si printre strofe. Intentia este laudabila, ina, din punct de vedere literar, realizarea lasa foarte mult de dorit. Pe linga multe afirmati ultrauzate cum ar fi "necunoscutul este nemarginirea", "in reste este nemarginire", textul mai trebuie lucrat. Dincolo de idee-comuna de altfel, forma textului nu e nedefinita ci mult prea explicativa si nu lasa posibilitatea cititorului de a citi printre rinduri asa cum vreti dumneavoastra. Din punctul meu de vedere este un text stingaci care nu spune nimic, care nu transmite nimic. | |
| = Cu stima | Claudia Nica [21.Dec.06 21:17] |
| Daca "nu mi-as vedea lungul nasului", cum s-ar spune, as pune intrebarea: aveti o problema cu termenul "nemarginire" sau cu acela de "necunoscut" ? Expresii ultrauzate "necunoscutul este nemarginirea" da, sunt de acord, dar poezia mea spune asa: necunoscutul este nemarginirea ce se intinde dincolo de NOI.Deci poezia mea se refera la alt necunoscut decat acela pe care il intelegeti si il stiti. De ce oare sensul cuvintelor nu se mai patrunde? Eu consider ca realizarea poetica trebuie sa dea putere sensului unui cuvant, nu sa fie o insiruire haotic-frapanta de cuvinte practic fara legatura, precum multe din cele acceptate pe acest site.Asa as "face" o mie de texte.Chiar as putea (am studiat stiinte tehnico medicale si pot scrie despre oase, scheleti, carne si alte secretii ... de exemplu, cum am vazut in textele de succes). Normal ca nemarginirea si necunoscutul sunt banalitati, dar ele constientizate ce devin? Sunt putini insa cei capabili...de constientizare, sa recunostem.La fel de banal este pragul peste care trecem in fiecare zi, dar cati dintre noi il mai baga in seama? Dar sa revin... Poezie...contemplare... Poezie = contemplare, pentru mine cel putin.Altfel ce rost are poezia? Sa ne complice viata pentru a inventa ceva? De asta se ocupa oamenii de stiinta. Poetul in conceptia mea (si nu am pretentia ca sunt eu acela) stie intotdeauna.El nu bajbaie sa inteleaga lumea,poate uneori se preface, dar el o stie si o descrie dupa cum o vede.Ce rost ar avea s-o inventeze? Ar rezulta ceva fals si fara incarcatura si care nu ar transmite nimic. Poate ca si acest aspect "nu transmite nimic" este intentionat lucrat, v-ati gandit? Textul mie imi suna sec, dar chiar asta am vrut. Deci transmite ceva sec, fara viata ca necunoscutul insusi, ca infinitul , deci eu cred ca am reusit mai mult decat ceea ce in aparenta ar fi stangacie. Mie imi place sa ajung la esenta,conceptele in stare pura sunt banale intr-adevar, dar pana au ajuns la ele cate generatii de fiosofi s-au perindat prin lume? Si daca le spunem direct pe nume nu inseamna ca le intinam intelesul?Poate ca trebuie redescoperite. Cu stima, Claudie | |
| = Erata | Claudia Nica [21.Dec.06 21:31] |
| Si daca le spunem direct pe nume nu inseamna ca le intinam intelesul? - a se citi fara semnul intrebarii | |
| = Am inteles | Claudia Nica [21.Dec.06 22:17] |
| Am inteles... Vorbesc singura...dar oare poetul... cu cine vorbeste? E acceptat , e inteles? Cati oare din cei adevarati au fost intelesi in viata?A fi sau a nu fi, aceasta e intrebarea! Eu sunt ...stiu sigur (ce anume nu va spun , va las sa cititi printre randuri ca oricum nu pricepeti nimic)sunt mai mult sau mai putin, dar...sunt sigura ca toate sau majoritatea creatiilor mele pe care le voi posta vor fi catalogate "atelier". Nu va chinuiti sa ma intelegeti, oricum nu veti reusi...Oricum o sa le postez cu o si mai mare inversunare. Va rog sa ma scuzati ca va rapesc din timp pentru a-mi "verifica" aberatiile. | |
| = Tot eu | Claudia Eu [08.Jun.07 02:12] |
| Daca vorbesc singura se cheama monolog, adica la modul vulgar s-ar zice ca sunt ignorata , nu sunt bagata in seama. Totusi...asumarea afirmatiilor in aceste conditii inseamna ceva. Oare peste 100-200 de ani cum va arata internetul? "poetii" disparuti vor fi regasiti in arhivele sale, li se va atribui o valoare sau alta? Timpul decide ... prezentul exista pentru a fi trait, viitorul confirma valoarea. | |