| = Despre barbatul pe care l-am iubit si cel care ma iubeste | dumitru cioaca-genuneanu [13.Dec.06 18:24] |
| Adriana, acest poem este despre barbatul pe care l-ai iubit si inca-l mai iubesti altfel nu scriai un poem in care simtim peste tot atat de frumoasa prezenta a fostului. Cel prezent se multumeste cu firimiturile ramase deci poate ca titlul poemului ar fi trebuit sa fie "Despre barbatul pe care l-am iubit si cel care ma iubeste". Imi pare ca francezii au un proverb care spune ca in orice dragoste unul saruta iar celalat isi pune numai la dispozitie obrazul. Poemul mi-a placut prin sinceritate si intensitatea trairii. | |
| = de acord cu densitatea poemelor | Tamara Zub [13.Dec.06 22:06] |
| Confesiune sinceră, tentația narativismului, evocarea iubitului dispărut. Imagine frumoasă: "iarna ascute cuțite pe tivul de piatră". Titlul îmi pare totuși prea direct, eu aș pune cuvinte mai vagi, mai neobișnuite, de exemplu, "să râdă copacii". Asta e doar o părere. | |
| = la joie de vivre | Florina Daniela Bordieanu [13.Dec.06 22:23] |
| "iar inima s-a golit de atâta singurătate fiind liberă acum să primească pe altcineva fiindcă scopul oricărei vieți e bucuria de a trăi chiar dacă moartea trece uneori pe la ușile noastre Dumnezeu e un bun manager rânduind lucrurile de o asemenea manieră încât nu putem muri o dată cu cei pe care-i iubim" e mijlocul fin al poeziei tale, stransa in chinga zambetului tau trist-intelept cat de bine te recunosc aici, Ama accentul tau delicat de frantuzoaica un gest elegant asezat bland pe prima vocala a lumii "iubire" chiar daca... | |
| = Genu | Adriana Marilena Simionescu [19.Dec.06 12:03] |
| Goga spunea : “o dragoste apusă e ca un inel aruncat în lac, cea dintâi furtună care răscolește adâncurile poate să-l scoată la suprafață ca într-o clipă să-l arunce mai la fund”. Cu bărbatul pe care l-am iubit n-am avut inel :) iar cel care mă iubește îmi repetă adesea că mă iubește doar un pic, dar acest pic e tot ce poate fi mai bun pe lume. Până la urmă cred că ceea ce contează e faptul că datorită lor a prins viață acest poem în care eu m-am înfofolit în iubire precum o pasăre în penele sale cântând prin parcuri cu ultimele frunze de toamnă. Si dacă de acolo, de departe până și tu m-ai auzit înseamnă că azi sunt mai bogată decât ieri datorită cuvintelor tale pe care le prețuiesc. | |
| = Tamara | Adriana Marilena Simionescu [19.Dec.06 12:04] |
| Mi-ai creat o stare de bine așa cum te plimbi tu printre copacii mei care de data asta sunt cam melancolici, mulțumesc pentru sinceritatea părerilor și cuvintelor tale care mă onorează. Mulțumesc! | |
| = Florinaaaaa | Adriana Marilena Simionescu [19.Dec.06 12:09] |
| Ce bine că ești aici aninând în bradul meu de Crăciun clopoțeii cuvintelor, îmi culc fruntea mea de femeie obosită pe umărul tău și totul îmi pare dintr-o dată mult mai ușor datorită faptului că mi te știu aproape de suflet. | |
| = despre talcul iubirii | cornel marginean [20.Dec.06 21:27] |
| un poem impletit ca o funie intre cele doua sfori care iti leaga viata de viitor, o iubire ce nu pleaca indeajuns si una care nu vine indeajuns dar amandoua sunt necesare, una ca referinta si alta ,cea de acum, ca gust al painii ce este pentru tine iubirea. imi pare ca prima este ireversibila si te alinti cu ea totusi, a doua este prezenta si o privesti inca liber, nu te conduce asa de intens, este poate mai inteleapta oricum nu cei doi barbati conteaza asa cum tu afisezi in titlu si peste tot ci cele doua iubiri pe care tu le produci in reciprocitate cu iubirile lor, asa se deduce din relatia ta permananta cu ei dar si cu tien, sunt aici 4 personaje, cei doi iubiti si tu si apoi iarasi tu ca si poeta povestitoare are o coerenta placuta textul si o liniaritate usor devenita din abandonul tau si lasi si o ideea mica de extrapolare a viitorului, acum la a doua iubire esti limpede si pregatita sa intelegi ca iubirea e repetabila cu repetarea ta prin si printre etapele vietii | |
| = Cornel | Adriana Marilena Simionescu [22.Dec.06 09:35] |
| In afară de faptul că ești un cititor sensibil și foarte atent la nuanțe trebuie să-ți recunosc și meritul că ești un fin psiholog. Dostoevski spunea atât de frumos “dragostea îi face pe oameni să se simtă egali” iar tu ai reușit să exprimi și să redai în cuvinte cu grijă alese și orânduite acel echilibru între bărbatul pe care l-am iubit și cel pe care-l iubesc fără să înclini balanța în favoarea niciunuia dintre ei izbutind să faci asta chiar mai bine decât am încercat să sugerez eu în poem. Este uimitor cât de mult seamănă, în reacțiile simțurilor, doi oameni care iubesc, oricât ar părea că au caractere diferite și asta poate pentru că dragostea este singura pasiune care se plătește cu o monedă fabricată de ea însăși. Mulțumesc pentru pășirea ta delicată printre aceste versuri, mulțumesc pentru atenție și înțelegere, chiar aveam nevoie de un umăr prietenesc și nepărtinitor pe care să-mi plec fruntea. | |
| = de la un prieten | cornel marginean [22.Dec.06 11:17] |
| iti doresc sa vina zilele pe care le astepti cu stima | |