| = o perspectivă inversată | florin caragiu [01.Dec.06 15:42] |
| Eul liric trăiește dezacordarea inimii, prăbușirea și afundarea moderate sonic într-o zonă a descompunerii și fierberii. Aici se evidențiază motivul izolării, al părăsirii: "în partea mea moartă nu mai intră nimeni". Este ca un infarct existențial ce obturează curgerea sensurilor. Doar Dumnezeu Cel ce este dincolo de ruptura între "interior" și "exterior" rămâne martorul acestei zbateri și Cel ce poate reface punțile și vindeca rupturile. Poziția inversată, răsturnată a condiției umane este punctul de plecare al unei metanoia, refaceri a perspectivei iconice, în care armonia lumii se redescoperă prin gestul de închinare-deschidere și dăruire (nelipsit de o notă de ludic/luciditate privind fragilitatea propriei condiții „nemântuite” și totuși comunicante cu Dumnezeu în taina „reciprocității”) doamne sunt în rahat până la glezne cu capul în jos dacă mă scoți promit să mă închin un pic și să privesc lucrurile de parcă n-ar fi fost ale mele pe toate ți le dau ție sfârșitul vine ca o discretă acoperire, și prin aceasta o relaxare, ferire a momentului culminant, cathartic, de inflația gândirii prestigioase, prin distanțare scenică și autoironie. | |
| = Inima cantand fals la vioara | razvan rachieriu [01.Dec.06 19:49] |
| Tu- dirijor inventat în lipsa vieții răcită de condensul orelor pulsând gripa în ea- conduci o orchestră dezacordată , cu inima cântând fals la vioară. ‘În partea ta moartă’ nu intri decât tu din când în când, pentru a scoate lucrurile utile (cum ar fi de exemplu un vis prăfuit sau o iubită uitată) și a le duce în porțiunea vie (unde șef este poezia). | |
| = va rog | medeea iancu [02.Dec.06 00:24] |
| eu cred ca esenta poemului sede aici. “from a deadbeat to an old greaser”. e un poem trist si plin de forta, sfaristul este regizat si ceea ce imi place mie cel mai mult este acest va rog in care sade eul. multe de spus, dar is obosita, scuza-ma | |
| = my old budy! | dan mihuț [04.Dec.06 01:24] |
| florin, răzvan, medeea, partea "moartă" din noi poate deveni o cutie de rezonanță. poemul este dedicat unui vechi amic al meu care a făcut un atac cerebral și a paralizat. fiecare din voi și-a acordat instrumentul. mulțumesc pentru comentariile voastre! | |