| = ted | ștefan ciobanu [05.Nov.06 13:15] |
| 'auzi mamă? tu le-ai plătit toamna nașterii mele ușuraticelor' o poezie ca un sandvici, cuvinte care surprind de la fața aflată în șantier la sarea noroiului în inimă.îmi place cum te strângi în sine, lângă zid, asemenea perdelelor numai bine | |
| = Ștefan | Vasile Munteanu [06.Nov.06 13:40] |
| mulțumesc pentru lectură și pentru semn. | |
| = către macrocosmos | Adina Batîr [06.Nov.06 14:15] |
| la asemenea strofă de început îmi dau jos pălăria; e punctul care deschide un lanț de senzații, din aproape în aproape. câteva viziuni pentru reluarea aceleiași trăiri și totul împins apoi în exterior... doar ca să se elibereze poverile: părul, îmbrăcămintea, noroiul. | |
| = cochetărie :) | Vasile Munteanu [06.Nov.06 14:20] |
| o femeie cu pălărie transferă întotdeauna din atributele sale acestui accesoriu... vestimentar; mulțumesc pentru prezența neașteptată. cu drag, | |
| = prins intre trup si ideile acestuia | cornel stefan ghica [06.Nov.06 21:39] |
| o atmosfera fracturata, un sens ce ne determina sa intelegem desfasurarea ca pe o intrerupere prin „frigul… care isi trece cutitul / la orizont”. Imagini clare, fara chenar, incadrate doar cu talent si cuvinte-trup. Un sentiment al celor petrecute in jurul „garoafelor” ce „se ofilesc putrezesc dar stau in picioare”. E o provocare simtita-n versuri ca o neliniste fireasca, dezorientata-n „toamna nasterii mele usuraticelor”. Observatiile merg mai departe, schimba paradigmele, suficient cat sa fie masurabile-n metafore fine. Un conglomerat digerabil, apasat, dar care se vrea provocat; provocand pasarile la un joc de cuvinte infometate, in ciuda necuvintelor care apar ca un simbol. O poezie care atrage acolo unde te astepti mai putin, dezvaluind o imagine postumana; aici simturile acestuia nu dispar, dar se reformuleaza-n materia care prinde natura intre radacini. frumos cu stima, blueboy | |
| = Cornel | Vasile Munteanu [06.Nov.06 21:57] |
| mulțumesc pentru atât de multe și de grăitoare cuvinte; ce pot să spun? cel puțin la aia cu postumanul m-am înrădăcinat de tot...:). cu reciprocitate, | |