| = imaginea ei stranie în marele frig | constantin cornelia claudia [25.Sep.06 16:21] |
| Probabil nu ai să atingi vreodată adevărul, probabil la flacăra sa nu ai să te încălzești vreodată, probabil asta e o pedeapsă pentru faptul că ceri fără să iubești ca un apucat, deci fără sens, probabil că nu e o pedeapsă și e doar neputința ta... Dacă aș alege eu un probabil pentru care moartea ta să fie final, iar tu ai alege un probabil pentru care moartea mea să fie un final, apoi am lupta fiecare cu decizia celuilalt? Probabil adevărul ca ființă creatoare a pierdut bătălia de aceea nu e cunoscut. | |
| = "cutremurare in ordinea cator miscandu-se" | Florina Daniela Bordieanu [25.Sep.06 22:45] |
| poezie, adevarata poezie. ideea din strofa: "poate că moartea însăși nu aduce sfârșitul ci doar o cutremurare în ordinea câtor mișcându-se devin îndoielnice" e atat de inteleapta, atat de cernuta prin teama Omului, marturisindu-i limita, desi viseaza dincolo de ea, incat, domnule Leoveanu, sa stiti ca am cules-o cu grija si am asezat-o alaturi de alte cateva cuvinte dragi mie, pentru revenire si recitire. probabil ca acesta e un text scris cu o anume destinatie, pentru un anume moment, dar asta nu-i stirbeste nimic din intelepciune. cu pretuire, | |
| = 28 septembrie, auriu de viață | Ela Victoria Luca [28.Sep.06 20:36] |
| fiecare cuvânt vine în ținută de seară, elegant ca un prinț al tărâmurilor fără formă, imaterială întâmplare a fiinșei, de acolo de unde poezia își desface pletele de lumină, spre a asculta inima, așa cum își lasă vibrația sacră. imaginea mea stranie în mica și pământeasca ei întrupare îți lasă acum gratitudinea albă pentru cele trei poeme în dar. | |