| = nu deschideam ușa la nimeni, nimeni nu-mi mai deschidea ușa | constantin cornelia claudia [18.Sep.06 04:22] |
| hei, ce stil ciudat ai! ești copilul durerii, chipul adevărului rănit de o parte din lume... nu ți-ai răcit gura de pomină, pe mine m-ai făcut să mă simt înțeleasă, așa cum te înțelegi pe tine, iar din modul în care ai scris voi învăța. eu chiar m-am băgat cândva sub masă, într-o criză dureroasă provocată de conștientizarea faptului că nu eram iubită, ba mai mult a faptului că eram urâtă de cei cărora le oferisem tot ce aveam și asta numai pentru că se simțeau inferiori și oricum așa erau obișnuiți să arate cui puteau dispreț pe față. tu cred că ai imaginat, nu? | |