| = antirugăciune | ștefan ciobanu [16.Sep.06 10:46] |
| poezia ta are un nu știu ce ascuns printre versuri, o așteptare devenită transformare interioară 'neîngropat sunt gaură de frig', iar pe final am văzut o renunțare la ceea ce ar fi putut fi, redată într-un frumos limbaj poetic 'încrucișează-mi semnul de-astă vară să nu aud auzul că-mi răspunde c-ai fi venit dar n-ai avut de unde' numai bine | |
| = Frumoasă poezia ta, Vasile! | mariana fulger [16.Sep.06 11:21] |
| Cu ieșitul acela ca printr-o gaură nu sunt de acord. Trupul e plin de pori, de ce nu-ți alegi unul? De ce nu ieși printr-o tulpină, nu aceea, o tulpină de nufăr, de măr, de idee? Scrii frumos. Alege cuvinte care să nu mai pară vulgare, fii deosebit, așa cum te știu. O zi fericită. | |
| = . | Florina Daniela Bordieanu [16.Sep.06 13:07] |
| stateam si ma gandeam ce e anti-rugaciunea daca nu tot o rugaciune. asa e? sunt ruperi de ritm, dar ingenuncherea niciodata nu a avut un glas constant, oftatul zilelor e neuniform, asa ca pana la urma-ti dau dreptate. ce mi-a placut mai mult? asta: "și câte-au fost păcate și-am uitat cu păsări toamna de pomană-am dat" semnez ca o pacatoasa ce sunt, una care uita prea des sa dea de pomana. | |
| = asa si asa | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| As articula opaitul pentru a nu fractura versul. Rimele alea..gaura aura...sunt cam de dragul lelii neingropat sunt invelit de frig...mi-ar fi placut asa, gaura aia care se repeta nu prea ma atrage...dar ma rog, e alegerea ta. Mie imi plac ultimele doua versuri...au un iz aparte. Si bune si rele as zice. | |
| = răspunsuri | Vasile Munteanu [17.Sep.06 08:12] |
| Ștefan: cu toții așteptăm să devenim și, așteptând, ne devenim neașteptatul...; mulțumesc (din nou) pentru răgazul lecturii și pentru semn; Mariana: ai dreptate, nici eu nu sunt de acord, însă, fatalitate, nimeni nu ne cere consimțământul...; prin urmare, ieșim, intrăm..., într-o necuantificabilă coabitare cu "(ne)deosebitul"; mulțumesc pentru (re)venire; Dana: tu... mereu mai aproape de înțelesuri, mereu mai dreaptă printre stângăcii; plăcută "complicitate" semantică :); mulțumesc; Ionuț: "de dragul lelii" (corect: "în doru' lelii") îmi amintește altceva: "gura păcătosului adevăr găriește" sau, cu alte cuvinte, acuza ta că aș scrie "de dragul rimei" nu face decât să trădeze ceva din modul din care tu gândești; cât despre gaură, dacă vei face un minim efort interpretativ,deși se pare că te-ai mulțumit să rămâi la suprafața cuvintelor (asta mi-a plăcut cum e zisă, asta nu, lucru necondamnabil, toți suntem în criză de timp), ai vedea că, de fapt, "gaură" nu se repetă; oricum, eu îți mulțumesc pentru neașteptatul semn și pentru sublinierea "slăbiciunilor formale". | |
| = liberul arbitru | constantin cornelia claudia [17.Sep.06 08:21] |
| sunt de aceeași părere cu mariana fulger. ieșirea și intrarea e o construcție cu un compas magic sau nevolnic al minții. | |
| = Claudia | Vasile Munteanu [17.Sep.06 08:42] |
| bine ai poposit; dreptate și ție îți dau: întotdeauna m-am simțit nevolnic în fața minții; în spatele ei, la stânga sau la dreapta; și numai dintru ea m-am simțit așa, ca o tumoare, pe care am căutat a o vindeca prin cuvinte mulțumesc. | |
| = Folie din plăcintă | Șerban Stănescu [17.Sep.06 10:52] |
| Mie îmi place. Există aritmii care rup muzicalitatea. Poate mai revezi, pe ici-colo. Privitor la gaură, nu te grăbi tu: din trupu-mi ies ca printr-o gaură ..... neîngropat sunt gaură de frig ...așa că, Ionuț Caragea, cartezian vorbind, are dreptate. Pe mine nu m-a deranjat, pentru că mi-a sugerat conceptul "wormhole". Dar, fiecare cu percepția lui... "Nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie". E și acesta un mod de exprimare a subiectivității. Deși... fizica cuantică zice că nu apare rezonanța decât atunci când frecvențele se suprapun într-o anumită măsură, și la "sursă" și la "țintă"... Subscriu și la: cu păsări toamna de pomană-am dat Cu bine, Turtle. | |