| = alt . pe-aici:) | Anaid [12.Jun.02 14:45] |
| Din .-ul vederii mele putem fi orice, numai sa nu uitam sa privim in noi insine. | |
| = Anaid | Bea3x [12.Jun.02 15:08] |
| Bineinteles, draga Diana, insa cati oameni mai stiu sa priveasca inspre sine, cati mai cauta sa se gaseasca in lumea asta amagitoare? Imi amintesc o vorba inteleapta a tatalui meu (ca el m-a invatat cum toate-s bune si frumoase pe lumea asta):mi-a spus ca dezamagirea este un lucru bun. La inceput nu mi-am dat eu seama ce vroia sa spuna, dar daca te gandesti mai bine...de cate ori nu suntem noi amagiti de oameni, de lucruri, chiar de "realitati" care ni se par verosimile, si de cate ori nu suntem dezamagiti? Dezamagirea nu trebuie privita insa ca o dezamagire, ci ca o dez-amagire, o trezire, o reconciliere a sinelui cu sinele. Si e atat de bine cand reusesti sa pui degetul pe rana, si sa descoperi cate un "punct" din propriul tau suflet. Ma bucur ca tu nu ai uitat inca sa privesti in tine insati, si sper sa nici nu uiti vreodata. | |
| = :) buna vorba a tatalui tau | Anaid [12.Jun.02 15:20] |
| Amagim si dezamagim, asa cum ni se si intampla... E ca un cerc al fiecaruia, in care fiecare ne suntem un centru, interactionand tangential sau mult mai profund cu cercurile celorlalti... Am ameti de-atatea cercuri.:) | |
| = in raliul cercurilor | Bea3x [12.Jun.02 15:35] |
| Cred ca de multe ori asta este si problema neputintei de a ne descoperi. Cred ca in acest "raliu" -al cercurilor, cum bine spui tu- ne ametim atat de mult, incat de multe ori uitam cine suntem. Cred ca de aia copiii se cunosc cel mai bine. Daca ar stii ei sa se exprime, cred ca ar evolua lumea infinit mai mult... | |
| = din ciclul altor puncte :) | Lebragia [12.Jun.02 15:37] |
| De obicei nu oamenii ne dezamagesc, ne amagim si dezamagim singuri, neacceptind o realitate asa cum este, astepind mai mult decit ni se poate oferi. Cind lucrurile nu ies cum am dori..sintem dezamagiti. Dar vina o purtam doar noi. Gresesc?? Important este ca privind in noi sa putem intelege, accepta si merge mai departe. | |
| = din ciclul semintelor | Bea3x [12.Jun.02 15:45] |
| Si asa pica teoria noastra... O viziune interesanta, Lebragia, si pot spune ca sunt de acord cu ea. Mi-am amintit acum o vorba de-a lui Cioran, cred: "Cand ti se cuvine ceva, nu cere. Pretinde". Mi-am amintit de ea, pentru ca o am lipita pe usa de la camera mea de vreo 5 ani. Nu stiu cat e de aplicabila in acest caz, insa cred ca oamenii trebuie sa semene pentru a putea culege. Si fiecare culege ceea ce seamana. | |
| = mde :) | Anaid [12.Jun.02 15:52] |
| Beatriceule, eu cred de multi multi ani, ca noi pornim in viata, copii fiind, cu o experienta a sinelui, pe care o pierdem din inconstienta necunoasterii de noi insine. Poate de aceea si ajungem sa nu mai stim cine suntem cu adevarat. Cat despre cele spuse de Lebragia, nu pot spune decat ca-s cam de acord. Niciodata nu-s de acord intru totul cu ceva.:)) | |
| = cerculete | Lebragia [12.Jun.02 16:06] |
| Ufff..la cum imi merge mie netu azi..pina scriu ceva..calu deja plecase :)). Ideea este ca si tu ai dreptate si anaid are dreptate da' si eu..:))- si uite-asa ne tot invirtim in cercu' ala :)) | |
| = cerculete | Lebragia [12.Jun.02 16:06] |
| ufff..la cum imi merge azi netu pina scriu ceva..calu' deja plecase...:((. Reiau, ca tot ziceam ca si tu, bea, ai dreptate si anaid are dreptate, da' si eu ..:) - si uite asa tot in cercu' ala ne invirtim. P.S. Anaid, pai cam asa si eu, da si cind ai dreptate..recunosc :). | |
| = revin | Bea3x [12.Jun.02 16:05] |
| Mind-reader! Iti subscriu, Diana, si sunt perfect de acord cu ceea ce ai spus. Nu mi se pare un subiect foarte interesant de puricat, insa probabil e de vina ulcerul meu si proasta dispozitie in care am intrat. Mai revin, la eventualii "combatanti". | |
| = si eu... | adiemusmagic [12.Jun.02 16:07] |
| din punctul meu de vedere suntem fiinte divine ,suflete de lumina cu misiune revelatoare printre sclipirile de stele ,cand farmec ,cand umbre ,gand si emotie , extremele unui bio-sistem perfect de freamat si iubire ! | |
| = Intru ajutorul divin | Bea3x [12.Jun.02 16:17] |
| Uite si un punct de vedere mistic-blagian. Hm, cum a deviat discutia de la poezia mea. Cred ca nimeni nu o mai citeste. Dar lasa, ca daca poezia nu e buna, macar discutia sa fie interesanta. Cred ca de fapt nici un punct de vedere nu e eronat, ci sunt doar unghiuri de a privi lucrurile. Bineinteles ca nu am putea avea aceeasi parere cu totii, pentru ca atunci ar mai exista un singur Om:Dumnezeu. Iar cum pe mine ma cam ocoleste Dumnezeu in ultima vreme (cer aici ajutorul lui Pan), cred ca pentru mine nu ar mai ramane nimic.. | |
| = eh si valeu | Anaid [12.Jun.02 16:26] |
| Frematam noi, frematam, da' daca ne este frematarea ca zbaterea pestelui pe uscat, apoi se duc si credinta, si iubire, si cate toate cele... si ne intrebam daca mai merita sa ne invartim ca oaresce intr-o galeata, cum biata bunica mea avea o vorba... :) | |
| = Bea | Lebragia [12.Jun.02 16:32] |
| Pina apare Pan cu ajutorul divin, uite un fragment din Anatole France: "Nu avem nimic altceva de facut pe lumea asta decit sa ne resemnam. Fapturile nobile ii dau resemnarii un nume frumos: ii spun multumire. Resemnarea sufletelor nobile se numeste bucurie, bucurie sfinta. In amaraciunea indoielilor, in mijlocul raului universal, sub cerul vid, ele stiu sa pastreze intacte virtutile antice ale credinciosilor. Cred si vor sa creada. Ii incalzeste caritatea genului uman. Si asta nu-i totul. Pastreaza cu piosie acea virtute pe care teologia crestina o punea, in intelepciunea ei, deasupra tututor celorlalte, pt. ca le presupune sau le inlocuieste: speranta. Sa speram, nu in umanitate, care, in pofida augustelor sale eforturi, nu a distrus raul de pe lume, sa speram in acele fiinte de neconceput acum care vor iesi intr-o zi din om, asa cum omul a iesit din bruta. Sa salutam aceste genii viitoare. Sa speram in universala si adinca nelinisste din noi, a carei lege materiala este transformismul. Aceasta neliniste fecunda o simtim cum creste in noi; ea ne indreapta spre o tinta inevitabila si divina. Batrinii tin prea mult la ideile lor. De aceea bastinasii din insulele Fiji isi ucid parintii cind imbatrinesc. In felul acesta usureaza mersul evolutiei; noi, insa, intirziem evolutia, infiintind academii." P.S. Asta nu inseamna ca sunt intru totul de acord :)) | |
| = Astept | lapislazuli [12.Jun.02 16:55] |
| Din punctul meu de vedere, poezia ta a inceput promitator, dar mai apoi m-a pierdut. (Poate ca e exact invers fata de ce ai scris tu, poate ca ai tastat cu sens o poezie fara de talc.) Mai apoi, nu sunt de acord cu nici o idealizare a varstei copiilor. Nu o accept, insa... ... astept eventualele voastre argumente. | |
| = Claudia | Anton [12.Jun.02 18:00] |
| Tatăl tău e un înțelept, iar tu o norocoasă. | |
| = > Nichita Stanescu | Andia [12.Jun.02 19:43] |
| Bea, nu te supara, dar seamana cu o poezie a lui Nichita. Voi verifica acasa. | |
| = plagiat cu trei de x? | Oriana [12.Jun.02 20:43] |
Lauda omului de Nichita Stanescu Din punctul de vedere-al copacilor, soarele-i o dunga de caldura, oamenii - o emotie coplesitoare... Ei sunt niste fructe plimbatoare ale unui pom cu mult mai mare! Din punctul de vedere-al pietrelor, soarele-i o piatra cazatoare, oamenii-s o lina apasare... Sunt miscare-adaugata la miscare si lumina ce-o zaresti, din soare! Din punctul de vedere-al aerului, soarele-i un aer plin de pasari, aripa in aripa zbatand. Oamenii sunt pasari nemaiintalnite, cu aripi crescute inlauntru, care bat plutind, planand,' intr-un aer mai curat - care e gandul! | |
| = pentru bea | virtuala [12.Jun.02 21:47] |
| Ei bea, cind vroiam si eu, care sint fan Nichita stanescu sa iti spun ca poezia ta seamana bine cu "lauda ..." am vazut comentariul orianei. Nu stiu daca e plagiat, nu imi dau seama de unde incepe plagiatul si unde se termina, in general. Schimb-o putin, ca e frumoasa, fa-o sa nu mai semene atit de tare. | |
| = Andia, Oriana, Virtuala | Anton [12.Jun.02 21:55] |
| Cred că totul a început ca o replică la textul meu. Poate că am ales neinspirat titlul, fără să cunosc însă poezia lui Nichita. Sau poate memoria falsă... Poate ar fi mai bine să-i schimb titlul, să-i zic de ex. "Din perspectiva...". Oricum, textul Claudiei este reușit și nu cred că poate fi învinuită cu ceva, poate doar atenționată. | |
| = punctul meu de vedere. | Megophiasul [13.Jun.02 00:03] |
| Bea3x a precizat faptul ca si-a adus aminte de poezia lui Stanescu "Lauda omului" (Chiar daca nu si-a adus aminte titlul)in subsolul poeziei lui Anton "Din punctul de vedere al sarpelui"(parca asa se numeste daca nu ma insel). Poate ca trebuia sa o faca si aici. Eu nu mai stau sa analizez in ce masura aceasta poezie este un plagiat. eu doar vreau sa va spun ceva. DIN PUNCTUL MEU DE VEDERE NU EXISTA VIOARA A DOUA. FITI VOI INSIVA! Sincer sa fiu eu nu am parcurs aceasta poezie pana la final. Am citit doar primul rand. Restul poate este frumos insa nu imi pasa. Daca vreau sa citesc o astfel de poezie il citesc pe Nichita. Cand o voi citi pe Bea3x? NU FITI UMBRELE ALTCUIVA. NIMENI NU APRECIAZA UMBRELE. | |
| = Ingrame | Nexus [13.Jun.02 02:08] |
| De asta sunt unii poeti mari pentru ca smulg din zumzetul combinatorial al lumii cuvintelor niste secvente si le patenteaza. Chiar daca sunt la indemina oricui patentul moral e al lor si folosind-l vin cititorii si cer tribut. De aia e Nichita mare. Poti sa il iubesti la nesfirsit dar desprinde-te de el. Eu de aceea am refuzat sa il citesc multa vreme pentru ca ma subjuga , se ingrama in celulele mele si am intuit pericolul de a-l copia involuntar. | |
| = Orianei, Megophiashului si celorlalti, cu scuze | Bea3x [13.Jun.02 22:02] |
| Dragii mei, credeam ca pana acum ati ajuns sa imi cunoasteti parerea despre plagiaturile de pe site si nu numai. Imi pare rau ca am ajuns sa creez tocmai eu aceasta impresie, eu care sustin (in continuare) sus si tare ca ele nu trebuie sa fie nici macar tolerate. Probabil ca nu am reusit eu sa ma fac inteleasa. De fapt sigur. Ideea a pornit de la poezia lui Anton, "Din punctul de vedere al sarpelui", titlu care mi-a amintit de aceasta poezie a lui Nichita Stanescu (pe care iti multumesc ca ai postat-o, deoarece nu o aveam la indemana), apoi am incercat s-o gasesc pe internet, insa nu am reusit. Incercand sa o re-creez in minte, am realizat ca am facut o cu totul alta poezie, care bineinteles avea la baza poezia lui Stanescu. Greseala mea a fost ca nu am mentionat mai clar faptul ca ideea de la care a pornit poezia mea este cea a lui Stanescu, si probabil asta este si motivul din care s-a creat aceasta confuzie. Eu aveam foarte clar in minte comentariul pe care i-l facusem lui Anton, si subtitlul poeziei mele era de fapt o continuare a respectivului comentariu. Probabil ca in mod gresit mi s-a parut firesc ca lumea care imi va citi poezia sa fi citit si comentariul pe care il facusem la Anton. Oricum, mi se pare destul de evident ca daca intentia mea ar fi fost sa il plagiez pe Nichita Stanescu, nu as fi amintit cu cateva minute inainte de poezia pe care urma sa o plagiez (!). De fapt, Oriana, tu ai dreptate, ar fi trebuit sa astept pana cand voi gasi "Lauda omului" (nici titlul nu mi-l aminteam), si sa o postez impreuna cu poezia mea (ceea ce voi si face, multumita textului pe care mi l-ai oferit), si probabil ca astfel nu s-ar mai fi creat nici un fel de dubii privind credibilitatea mea pe acest site. Daca as fi stiut ca se va ajunge aici, nu as mai fi postat-o deloc, pentru ca nu vreau sa ma arate lumea cu degetul ca pe Julietta. Insa nici macar nu mi-a trecut prin minte ca asa ceva s-ar putea intampla, si totusi s-a ajuns aici... Voi corecta "greseala" (care te asigur inca o data ca a fost total neintentionata), si sper ca astfel te si va voi convinge de adevarata mea intentie. Nichita Stanescu va fi mereu poetul meu de suflet, si nu de putine ori am ajuns sa fiu obsedata de o anumita poezie care ii apartine (dupa cum bine zice si Nexus), si sa nu pot scapa de ea decat printr-o creatie proprie. Te-as ruga asadar, draga Oriana, (si de fapt pe toata lumea care a tras aceasta concluzie), sa recitesti poezia in "noua" formula, si sa imi spui daca "problema" s-a rezolvat. Daca nu, sunt de acord sa o sterg. Sper la o buna intelegere cu toata lumea de pe site, in special cu cei (pe care ii consider) valorosi, pentru ca altfel prezenta mea aici nu ar mai avea nici un sens. Iar daca acest lucru nu este posibil, ma voi resemna si imi voi retrage textele de pe site, precum si participarea in cadrul poezie.ro. Megophiasule, sa stii ca incep sa-ti dau dreptate, voi incerca sa tin de acum incolo astfel de creatii numai pentru mine, si voi tine cont si in continuare de parerile tale. Va multumesc tuturor, sper sa ma intelegeti si sa imi iertati nechibzuiala. Cu drag, Beatrice | |