| = și-apoi a venit rândul tatei să ne nască | Elis Ioan [13.Aug.06 07:45] |
| foarte trist, li. Foarte. Ca o duminică dimineață în care pui lumânarea la “adormiți” și te întrebi o mulțime de lucruri. Și nicio întrebare nu capătă răspuns, doar mai multe întrebări. Privești lucrurile din altă perspectivă “tata ne pierduse”, nu noi l-am pierdut pe el. Voi erați cei rătăciți acolo, fără busolă, doi frați crescuți unul prin altul, tu asumându-ți un rol de aripă, “ți-am luat pisicul și n-ai plans/ai zis femeile astea alina mă obosesc/avem mulți musafiri azi și mama/e palidă/inima mea mică s-a făcut atunci/acoperiș frunții tale” Ascunși într-un beci, o mică vrajă se întâmplă. Cu aceași tristețe și neputință un cocon crește pentru totdeauna și voi unul spre altul ca o oglindă a celuilalt. lipindu-ne aripile de spate pleoapele de arcade/și tălpile de tălpile /celuilalt” În dimineața asta sunt tristă oricum, mă uit în sus la ochiul acela care mă urmărește și am tot mai multe întrebări. Și poate de aceea trec poema ta la personalele mele. Și nu am știut să o citesc decât așa. elis | |
| = ei, da! | ioan peia [13.Aug.06 08:29] |
| excelent! viața curgând prin cuvinte. acesta-i adevărul poeziei... | |
| = copturi | felix nicolau [13.Aug.06 08:38] |
| zgaibe coapte. aici esti tare, cand simti limba! | |
| = . | Alina Livia Lazăr [13.Aug.06 14:18] |
mă simt oarecum bine că cineva (o femeie, sunt sigură!) a considerat că acest text merită recomandat, că Elis știu că vede mereu, m-am obișnuit cu asta, îi mulțumesc, lui Ioan îi fac cu ochiul (deocamdată suntem în perioadă de acalmie, aștept sulițele!), iar lui Felix nu-i zic nimic că n-am ce. prietenesc, li | |
| = ... | Narcisa Turony [13.Aug.06 14:30] |
| Nu știu dacă poezia ta este o confirmare a faptului că arta adevărată se naște din suferință, însă știu că este una execelentă. Felicitări și din partea mea, Alina. | |
| = Narcisa, | Alina Livia Lazăr [13.Aug.06 17:03] |
Mulțumesc pentru semn. :) prietenesc, li | |
| + Luciano ma non troppo | Andu Moldovean [13.Aug.06 22:26] |
| Hai sa incep prin a spune raspicat ca textul mi-a placut din doua motive: primul pentru ca mi-a placut pur si simplu (vezi commul lui peia) si al doilea pentru ca este un text care denota un admirabil curaj: Alina arunca mastile si incepe sa scrie despre... unele-altele. E drept, fara lasere, rachete si munitia nucleara razboiul e la fel de dur ca durerea in forma ei pura, cand cu ultimile puteri iti scoti sageata din brat si incepi sa simti gustul victoriei de a fi inca viu (vie). Marturisesc, ma "mananca" palma sa incep sa intorc textul asta pe toate fetele si sa-i luminez slabiciunile, dar asta mi s-ar parea un gest mai impudic decat un schit intelectual :-) Mai bine sa zic ca ma unduieste cum Alina aici incearca sa ne faca a crede ca s-a jucat cu substantele in eprubeta si i-a iesit o sare, pe cand de fapt (si daca ar fi fost fara stirea ei) ea a amestecat zincul cu salpetrul in forma lui intrebatoare iar ghicitoarea i-a zis o gluma in lipsa altei explicatii mai de doamne-ajuta. Asa ca Bobadilul trece pe aici cu steaua in mana ca sa spere... ce? Pai, om trai si om vedea. | |
| = ... | Mihai Tița [13.Aug.06 23:37] |
| doamne mai li cum vezi tu lucrurile :) andule, nu mai intoarceti textele pe toate partile. ele asa sunt, asa ies. asta e forma lor perfecta in burta autorului. bucuros de citire | |
| = pentru Bobah și Mihai | Alina Livia Lazăr [14.Aug.06 08:41] |
Bobah, te rog să-mi luminezi slăbiciunile, de fiecare dată când le vezi. Altfel, n-am nici o șansă să devin mai puternică :) Mihai, de văzut, le văd eu cum le văd. Să vezi cum le simt! :) bucuroasă și eu de așa oaspeți, li | |
| = li | teea mirescu [15.Aug.06 20:11] |
| o poezie incredibila! e un fel de vartej aici de imagini si idei care te prind si te absorb inauntrul lor. | |
| = Teea Mirescu, | Alina Livia Lazăr [16.Aug.06 09:26] |
Nu știu plăcere mai mare decât să îmi amețesc cititorul, să îl derutez, să-l îmbăt și să-l las să îmi doarmă în brațe, uitând toate cuvintele citite. :) Adică, mulțumesc, incredibilo, de trecere! li | |
| = Li, | Marinescu Victor [18.Aug.06 06:16] |
| pana la cocoase zidite am uitat sa mai respir. este ceva schimbat la tine si inca nu-mi dau seama ce. :) cred ca dentistul e de vina. dupa cocoase, imi pare o alta poezie. sau, nu stiu, poate indraznesc prea mult, dar ai putea face cumva o punte intre versul primei cu a doua. asta doar in opinia mea binenteles. nu stiu cum ai trait-o tu, de aceea imi pastrez sfatul la o distanta regulamentara :). ..., dar e ceva schimbat la tine! si e frumos! Felicitari! pri, vi | |
| = excelent | Ligia Pârvulescu [14.Jul.07 12:10] |
| Alina, tarziu te descopar...imi place foarte mult cum scrii. Mai ales in poemul acesta al tau m-am simtit pe mine (eu, egoista:). Multumesc. | |