| + Legat în piele :) | Florin Andor [02.Aug.06 12:59] |
| ... în textul acesta am simțit că trăiesc nevoia permanentă de exercițiu, atras fiind de mireasma și farmecul aparte, călăuzit de imagini până către liniște ... exersând nuanțe lipsite de strălucire, ca și când dorințele ar trăi clipa "înmuiate în durerea altora", gust senzația că oriunde m-aș duce ar fi la fel, acea trecătoare consolare ... fiecare atingere ne silește să urcăm spre cer din searbăda pândă a timpului înțelegerea și iubirea altui zbor, îndrăzneț și capricios ... și mă întreb când vei începe să-mi vorbești legat în piele iar eu să nu aud doar pași furișați pe scări ... frumos, frumos vii către mine domnule ... poemă de citit cu sufletul (mulțumesc frumos și celui care a făcut recomandarea, altfel cine știe dacă aș fi apucat să parcurg textul în zbaterea asta zilnică) ... la bună citire / veghere :) | |
| = lămuriri | ioan peia [02.Aug.06 13:05] |
| aș avea un oarece dinte împotriva versului "vlaga metafizică a esențelor." care sună interesant, dar care își extinde sfera semantică în zone ce nu lasă loc jocului poetic. e un pic de alambicare noțională aici, care pe mine mă supără. de aceea aș dori lămuriri. | |
| = metafizica versului | Uln Aron Alex [02.Aug.06 13:29] |
| Un poem bine imbracat slefuit conturat... condus de o mana sigura ... indoielnic este acel inefabil al poeziei... fiorul trairea sfasietoare... poemul este analitic..taios pe alocuri cu tendinte persiflante...autopersiflante: "suntem lipsiți de esență. atâta tot. atât de banal încât ziua se clatină și asfințește." Poemul isi pierde farmecul... lucirile(atat de vitale necesare poeticului) incercand o prea mare aplecare spre filosofie si explicatii: "nu pot să văd, să simt decât mâzga rece a sufletelor voastre pe care încercați să o încălziți la rănile mele. nu sunt lumina care vine din cer căci vălul aspru și întunecat al lucrurilor mă apasă." Metafizica versului se pierde vizil in balastul artificios al cuvintelor...insa poemul nu este rau nu este rau deloc...l-am gustat in tihna uitand "banalul"!...Uln | |
| = . | Dan Tristian [02.Aug.06 14:55] |
| Un of, pe ici, pe colo arogându-și câte-o nuanță poetică. Dacă exclud revolta germinală din spatele textului, îl văd fără coloană, dezlânat, năduful spunerii nesalvându-l ca poezie. În ideea de a accentua anumite sugestii s-au produs câteva exagerări. Amintesc aici doar hoit mort cu patetismu-i implicit. | |
| = ** | nastia muresan [02.Aug.06 18:42] |
| dintre "pacatele" acestui poem...ar fi detalierea, etalarea, in dauna sugestiei. am gasit si imagini puternice, care, din pacate se acopera cu tuse inutile. mi-a placut insa "proiectul" poemului, coloana sa si cred ca o interventie in sensul debarasarii are sanse sa potenteze ideea si expresia. si mi-a placut, fara nici o retinere...imaginea nefericirii ca alunecare, cadere din catedrala fiintei noastre. | |
| = Exorcitii | Daniel Bratu [02.Aug.06 19:29] |
| putem sa exersam oricat am vrea de nemurire, patima, din lut se va preface lacrima, de-am vrut, in ochi de crocodil, de iarna grea prin care fulgii solzi ne sunt, de rut cu hoitul mult mai mort decat putea sa il declame-n raze cate-o stea prea stramtei lumi in care-ai incaput luceafar, seaman fara de cuprins te vei opri pe margine de ram, o candela de rosu mai aprins iti fi-va dorul ei - o umbra cam acoperita intim cu alt ins, gemand sub revarsari la kilogram | |
| = domnule peia, | ioan albu [03.Aug.06 11:41] |
| dacă doriți lămuriri despre înaltele considerațiuni metafisice ale lui Brebenel, le veți găsi în tractatul său de metafisică, "Despre ființă. Eseu ontologic dublat de o sumară schiță cosmologică" (dacă nu mă-nșel), de unde puteți afla că Ființa e, ca în bancurile cu Bulă, chiar ca o bulă. | |