| = parere la text | Chitoveanu Victoria [19.Jul.06 13:32] |
| Intotdeauna voi citi cu respect textele tale, emanand in permanenta superioritate, sensibilitate, subtilitate. ,,camera asta are deja margini spre alt timp" o traire deloc straina oamenilor cu perceptii speciale. Text cu reala valoare. cu drag. | |
| = 1st | Gabriela Munteanu [19.Jul.06 13:35] |
| Prima strofa - "raman goala de aer" mi se pare o imagine semnificativa, sugerand poate faptul ca viata pe care o avem ne face uneori sa ne sufocam de atata banalitate (uneori ignoranta); de multe ori vrem sa ne inchidem intr-un turn si preferam singuratatea/compania eurilor noastre. Urmatoarele versuri se axeaza poate pe ideea ca oamenii au si momente in care sentimentele nobile le inunda sufletele , amintindu-le de varsta inocentei. Timpul profan are suisuri si coborasuri, de aceea "camera asta are deja margini spre alt timp" , unde verdele e poate un strop de speranta pe care-l plangem atunci cand ne nastem. "pruncii își plâng nașterea eu respir în trecut" Dintotdeauna vechiul se va impleti cu noul,ramnand un circuit imposibil de destramat- nastere-moarte-nastere-moarte.... Cer scuzele de rigoare pt exprimarea fragmentara si posibil pentru o intelegere deformata a textului.Dintotdeuna am asteptat momentul cand voi putea sa va postez un comentariu la o poezie, deoarece maturitatea exprimarii si cititul (aici sunt sigura) isi lasa meru amprenta , mai ales in oamenii talentati, si deci dumneavoastra stiti mai bine la ce ma refer :). Cu apreciere, nif_nif. | |
| = uneori mă primesc pruncii | stefan ciobanu [19.Jul.06 14:08] |
| o lume trăită plină de senzații.apare o spațializare frumos redată în cuvinte 'camera asta are deja margini spre alt timp' poezia este imprimată de un ton grav care se păstrează în toată poezia și chiar se desăvârșește(dacă pot spune așa) în versurile finale numai bine | |
| = 'pruncii își plâng nașterea/ eu respir în trecut' | Odãgescu Bogdan [19.Jul.06 14:38] |
| Textele tale cer de obicei mai multe citiri, insa rasplata e pe masura! As contra-o putin pe Mihaela... am impresia ca poezia nu accentueaza sentimentele, ci timpul in sine. Vreau sa spun ca mai importante sunt senzatiile, perceptiile. Spatiul liric nu prea are legatura aici cu banalitatea. Cuvantul acesta nu exista intr-o camera cu margini spre alt timp. Poeziile tale cocheteaza foarte mult cu metafizicul, multe trimiteri spre un liric pur... Iti admir stilul, recunosc, cateodata inaccesibil pentru multi... | |
| = nuditate | Miruna Dima [19.Jul.06 15:03] |
| Și eu care mă așteptam la un nud ca cel din picturi! Dar nu era așa, (deși cromatica există, dar de altă natură)era o altfel de dezgolire, o altfel de goliciune, o altfel de puritate. E una din poeziile acelea pe care le ții minte fără să vrei, fără să poți reproduce versurile exacte, dar reținând acel katharsis (inclusiv cu sens psihoterapeuitc) pe care l-ai trăit citindu-le. Cu drag, | |
| = poemul | Diana Manaila [19.Jul.06 15:13] |
| pluteste, adie eteric ca un "suflet vidat", intr-un alt timp, poate al intersectiilor, cautarilor, al memoriei involuntare, al dorului. Ela, de fiecare data te citesc cu bucurie; reala, vie, prezenta. | |
| = Parere | Andu Moldovean [19.Jul.06 16:23] |
| Interesanta ideea de "nud in spectru verde". Marturisesc ca la umbra acestui titlu de zile mari am gasit un poem care ar mai trebui lucrat. Nu merge deloc "atat de fatala". Nu suna bine "ca la" din "ca la un ceas dumnezeiesc". As scoate "vidat".. insa ramane excelenta imaginea pruncilor "resuscitand un suflet in (as fi spus "la" pentru ca pastreaza mult mai bine imaginea miscarii) umbra leaganului", da! Bobadil. | |
| = mulțumesc | Ela Victoria Luca [19.Jul.06 17:18] |
| Victoria, mulțumesc pentru timpul în care ai stat la adăpostul acestei poezii coborâte în verde. Gabriela, comentariul tău detaliat, cu accent pe trăire, mă bucură. Da, este și trăire, este și percepție, este și senzație, sunt și inter-spații. Mulțumesc mult. Gelu, mi-ar plăcea să lași câtvea rânduri despre ce ți-a plăcut: imaginea, starea, ideea, estetica, mesajul, trăirea, atmosfera etc. Ajută. Ștefan, da, ai perceput bine tonalitatea gravă, aici parcă nu este loc/timp pentru joc, deși apar pruncii, deși e și viață intensă. Mulțam. Bogdan, percepția ta este fidelă cu o bună parte din ce am simțit-gândit; da, accentul este pe fragmente temorale, pe timpuri, pe senzație și (a)percepție. Muțumesc mult. Miruna, ete și un tablou, dar pictat în alte spații, nu l-am încadrat, rămâne ca fiecare cititor să proiecteze pe acest ecarn ceea ce dorește, în nunațele toate de verde. Mulțam. Diana, da, sunt și memorii involuntare aici, este un mozaic de trecuturi, ai perceput bine, inclusiv acesl sens de "eteric". Andu, aici cumva ești în eroare perceptivă sau rămâi doar în tine. Poezia este prelucrată, atât cât am intenționat. Nu renunț la "atât de fatală", fiindcă aici nuanța nu este de "femme fatale", ci cu totul altceva. :) Nu am cum să schimb acel "ca la", fiindcă așa necesită construcția. Nu renunț la vidat, fiindcă depre suflet vidat este vorba în toată acesată compoziție, el este cel "nud, în spectru de verde", știu că înțelegi ce vreau să spun. Și nu vreau "la umbra (nucului bătrân)" ci "în umbra", adică o naștere/legănare umbrită. Ela | |
| = cer o lumină verde și atât | constantin cornelia [19.Jul.06 19:39] |
| Această dezbrăcare de respirație mie îmi sună a fugă de viață. Ceea ce percep e exprimarea unei adânci dureri a purității() pruncii își plâng nașterea() ce trebuie să crească într-un mediu care te împinge să respiri în trecut. | |
| = ok | Andu Moldovean [19.Jul.06 22:50] |
| Inteleg ce spui, ok. Mai putin de ce "nuditatea mea fatala" ar fi mai putin decat "nuditatea mea atat de fatala". Si nu e vorba aici de vreo femeie "fatala" care, e clar, nu esti si nici nu se pune problema. Si nu cred ca sunt "in eroare perceptiva", oi fi eu in multe "erori" dar nu "perceptive", pentru ca inca mi se mai trezeste... perceptia, desigur. Bobadil. | |
| = fara "dezbracat" | anca anghel novac [20.Jul.06 03:59] |
| Eu in general nu fac recomandari. In cazul acestui poem insa merita sa incerc. Renunta la primul cuvant "dezbrac" pentru ca se subintelege si ai mai usura un pic inceputul textului. Da-i mai mult credit cititorului fara sa ii repeti acelasi lucru folosind cuvinte diferite in primele 3 versuri" :"dezbrac" + " goala" + "nuditate". Primul vers "respiratie cu respiratie" ar deveni un fel de preludiu al "dezbracarii" din versul doi. :) "respirație cu respirație rămân goală de aer nuditatea mea atât de fatală alungă lucrurile oamenii păsările" | |
| = Cornelia, Andu, Anca | Ela Victoria Luca [20.Jul.06 06:32] |
| Cornelia, da, e o fugă, sau e o renunțare, sau e o senzație că viața se duce treptate, foiae cu foaie. Andu, ok, acea accentuare era necesară, fiindcă atât de accentuează și o revoltă, nu doar o acceptare a fatalității. E firesc să percepem și eronat. În sensul de altfel decât celălalt. Deja ar fi culmea să percepem identic. :) Anca, da, bună soluția, aseară mă gândeam la a renunța la unul din cele 3 cuvinte care merg pe același sens, fiindcă este prea mult. Soluția ta e excelentă, fără să schimbe nimic în strofă, nimic în ansamblu. Mulțumesc. Ela | |
| = Ela, | Dan Manolache [20.Jul.06 07:27] |
| Gnosticul iluzoriu si adiacent fapturii icandescente face loc asteptarilor refulate in imensitatea spectrului efemer | |
| = ora unei surpari | nastia muresan [20.Jul.06 07:44] |
| la tine, Ela...cuvintele vin dintr-o lume a sugestiilor. nu e usor sa NU spui, nu e usor sa sugerezi. sugestia dilata, sugestia sparge granitele, sugestia devine inefabil cotropitor. poemul acesta imi aduce in fata o imagine. imaginea unui copil care, dincolo de ora unei surpari interioare, incepe sa paseasca pe linga timp. si ciudat cit de acut am simtit golirea, nuditatea ca o pustiire... | |
| = incrancenare a sperantei | Silvia Miler [20.Jul.06 08:33] |
| Tulburator mesaj in spectru verde... Regresie trista cu ochii opriti pe viitor, incrancenare a sperantei dincolo de marginile unei incaperi pesimiste: victoria mamei prin pruncii ei. Silvia | |
| = Dan, Nastia, Silvia | Ela Victoria Luca [20.Jul.06 11:01] |
| Dan, tu ai mers pe firul aperceptiv și iluzoriu, pe dimensiunea spectrală a ființei. Interesantă lumină ai atins cu ochiul. :) Mulțam. Nastia, ai reliefat un imago; de fapt nu, două: copilul din alte timpuri, mama din timpurile ei; precum și intenția autoarei de a menține sugestia, aluzia. Mulțumesc, da, este și sentimentul de surpare, nu doar interferența temporală și a imago-urilor. Silvia, da, este o regresie cu ochii ațintiți pe viitor, pe un viitor abia perceptibil; verdele este în toate fragmentele temporale, în spectrul vieții și al morții, simultan. Ela | |
| = ela ela | mircea lacatus [20.Jul.06 13:50] |
| interesanta intoarcerea asta a ta in trecut cu spatele...si privind trist viitorul de care te departezi tot mai mult... profunde poeziile tale ela suntem martorii muti la nastrea unui poet autentic...si multi ne bucuram ca suntem tie contemporani si prieteni cu drag | |
| = verdeata | felix nicolau [20.Jul.06 13:42] |
| spectral metafizic. fain. nu uita ca iti face teribil de bine lexicul concret, plastic | |
| = Mircea, Felix | Ela Victoria Luca [20.Jul.06 20:12] |
| Mircea, bună reîntoarcere, tu vezi izvorând lumină și din sufletul împietrit. Mulțumesc pentru semnul tău. Felix, mulțam, nu, nu uită "darie", cred că mai trebuie să mă convingă cinvea că îmi face bine concretul. :) Ela | |