= Maria... | Elena Toma [07.Jun.06 20:42] |
curg cuvintele tale, râu...e plăcut în lumea lor conturată de tine, mai trec. | |
= undeva la masa tăcerii | Maria Prochipiuc [07.Jun.06 23:19] |
Elena Inima e cea care a vorbit acolo mult mai mult decât mine, da, eu dau o mare importanță cuvântului și de foarte multe ori îl așez cu atâta grijă încât îmi este frică cum o vrea să se exprime... | |
= Și cerul ne... | mariana fulger [08.Jun.06 06:22] |
-nbrățișează; Floarea de măceieș; Dă Doamne, - aici e mai mult de atât, ai cam rătăcit sensul pe la jumătate. Ar mai fi niște căciulițe de pus și niște virgule. Frumos textul. Te citesc mereu cu plăcere și te rog să nu te superi. O dimineață fericită. | |
= te aștept în revărsat de zori, să-mi iei amintirile toate | Maria Prochipiuc [08.Jun.06 08:53] |
Dacă tu ai constatat că am rătăcit sensul, e de bine, chiar mă bucur că ai sesizat acest lucru, dar toate sunt legate unele de altele, poate lipsa unor virgulițe a schimbat câte ceva (eram obsedata de virgulițe, încât...) Am pus și căciulițe, probabil era prea cald:)) De ce să mă supăr? mă bucură foarte mult, când cineva îmi face disecție pe text, e chiar o plăcere să-mi descopăr anumite căderi...așa că ești binevenită, poți să tai până la osul cuvântului. Mulțumesc! | |
= timpul... | Cezara Nica [08.Jun.06 12:15] |
daca cineva ar "omori timpul" probabil ca ti-as intregii bucuria.de multe ori il urasc, as vrea sa nu mai existe, sau macar sa stea in loc, dar daca ma gandesc mai bine, imi dau seama ca daca el s-ar distruge, eu as muri odata cu el, penrtu ca sunt amintiri, sunt trecut, sunt timp... pentru mine, adevarata fericire este atunci cand, daca ai avea sansa sa dai timpul inapoi, nu ai schimba nimic!!! | |
= frumos | Alexandru Cristian Surcel [08.Jun.06 12:10] |
Imi place cum e scris, e plin de emotie. | |
= Dă Doamne timpul înapoi | Maria Prochipiuc [08.Jun.06 13:11] |
Cezara – referitor la timp, desigur că era acea moarte metaforică, cum altfel aș fi putut să rețin clipa, da și bucuria. Timpul e cel ce face parte din noi și merge odată cu noi, sau poate noi îl parcurgem. Noțiunea de timp e atât de vastă, încât nici nu poți s-o definești. E bucuria momentului că existăm, timpul e în noi, tot timpul, e cel ce ne poate așeza în trecut, prezent sau viitor, și ai dreptate, timpul face parte din noi, la asta m-am referit eu dacă cineva ar omorî timpul- să putem reține clipa! Alexandru Cristian – dacă o frântură din emoția textului a pășit către tine, mă bucur. Te mai aștept! | |
= râul de lumină pe întuneric | Ion Diviza [08.Jun.06 14:48] |
Citind titlul în prima pagină, mă așteptam la alt gen de text. Am gasăt însă aici o sensibilă proză poetică, ca mișcătoarea apă a Jiului, pe timp de noapte, când mai mult o simți, decât o vezi, chit că nici nu ajungi la malul râului, din cauza ploilor... :) Mi-a plăcut. Ești în elementul tău (în apele tale). :) | |
= vom lua cu noi doar amintirea sărutului încrustat pe floare | Maria Prochipiuc [08.Jun.06 19:07] |
Mă gândeam că te și regăsești în textul acesta al meu, mai ales că ai evitat Poarta Sărutului, fiindcă știai că există un obicei pentru toți cei care trec pe sub ea… ți-a fost mult prea bine să privești infinitul cerului la o bere rece. Da am văzut Jiul, tu l-ai numit râu de lumină pe întuneric, eu l-am văzut altfel, nu numai mișcător, ci ca un voinic ce își adună dorurile, cântecele, frunzele, dar mai ales versurile poeților și în mod deosebit a epigramiștilor care s-au duelat venind din mai multe colțuri ale tării și nu numai, ci au trecut și Prutul( era să scriu Jiul) înot, dar despre toate acestea la timpul lor. Frumos ai spus că sunt în apele mele, îmi cunoști tu sufletul și știi cât poate duce… Textul la care te așteptai trebuie să aștepte la rând sunt altele înainte în ordinea desfășurării lor. | |
= Poarta sărutului | Ion Diviza [08.Jun.06 19:17] |
N-am evitat Poarta. Poftim: POARTA SÃRUTULUI Îndrăgind o fată, Și-a lăsat consoarta; S-a întors și iată Că sărută poarta. :)) | |
= maestrului Diviza | Maria Prochipiuc [08.Jun.06 20:06] |
mi-ai spus franc de la-nceput că sub poartă n-are rost că de vreau o sărutare tu mi-o dai la drumul mare | |
= apucături | Ion Diviza [08.Jun.06 20:16] |
Eu mi-s hoț de drumul mare, Însă nu de tot barbar: Îmi permit o sărutate Doar cu halba într-un bar. | |
= apucături de-ale maestrului Diviza | Maria Prochipiuc [09.Jun.06 10:48] |
Știi să minți frumos mai tată In vreun bar te-ai prăpădit Și-o olteancă decoltată Iți dă lapte covăsit. | |
= Masa tacerii | Jianu Liviu-Florian [09.Jun.06 12:49] |
Asa tace masa pe care nu este nimic de mancat, Doar scaune in juru-i de pe care demult am plecat- Vin alti ganditori, se aseaza pe piatra, visand Cu destinele noastre, in loc de speteze, in gand - Si rand dupa rand, ne astern anotimpuri la masa, ninsori De copii, de nepoti, de urmasi asezati, ganditori Si mananca, Doamne, din Tine, tacuti, cate doi, Asa cum mananca din noi... | |
= Raspuns pentru Liviu- Florian | Maria Prochipiuc [10.Jun.06 14:01] |
la masa tăcerii erau doar bunurile părăsite de alții cuvinte așezată într-o învălmășeală din când în când râsul fetelor irumpe prin altarele copacilor înfloriți cu gesturi fine gânditorii ne așezară pe masă căni pline cu pelin gustați din vinul acesta ne-ndeamnă râzând năstrușnică o muză anotimpurile stau deasupra noastră îmi petreci inelul pe degetul inimii Doamne să ne surâdă noaptea cu gesturi senine te aștept mereu la revărsatul zorilor | |
= :) | Alexandru Cristian Surcel [12.Jun.06 16:04] |
Voi mai trece prin contul tau si spune-mi Sandu. ;) | |
= întorc ceasul | Maria Prochipiuc [12.Jun.06 16:57] |
Sandu - Prin contul meu nu prea ai cum să treci ( fiindcă este parloat de către banca:))), doar prin pagina poți trece de câte ori dorești, dacă te-ai întors se pare că ai urmărit evoluția textuului și mă bucur... să ne cititm întru cele scrise | |