| = E | Liviu-Ioan Muresan [02.Jun.09 17:02] |
| o poezie bine construită, ca o poveste cu sfîrșit imprevizibil. Deosebite metaforele, bun discursul, remrc ultima strofă tocmai daorita imprevizibilului de care spuneam dar mai ales datorită acelel bucăți de cer. LIM. | |
| = totusi bucurandu-ne de anotimpul pamantean | Monica P. [02.Jun.09 17:59] |
| mi-a placut calatoria sufletului prin cele 2 planuri si tristele lui observatii, dar mai ales sfarsitul intrigant, caci intr-adevar m-as fi asteptat sa opteze sa se aproprie cat mai mult de divinitate. deosebit de mult m-a bucurat strofa in care eul liric isi constientizeaza limitele sau mai bine spus cand exprima necesitatea sperantei/iluziilor. sa reprezinte oare pisica alba tot metamorfoza unui pamantean, dar realizata numai partial? | |
| = mulțumiri, monica p. | Teodor Dume [02.Jun.09 20:24] |
| monica, bine ai venit, la mine în pagină! trecerea ta mă onorează precum și commul în care ai punctat fiecare colțișor din cele două spații . și da, ai dreptate cu metamorfoza. de fapt este o modificare , un fel de comportare nouă privită dintr-un alt unghi , din exteriorul lucrurilor. mă bucur mult că totuși cineva a văzut ceea ce-am dorit să reliefez prin această modificare amintită. mulțumesc și te mai aștept cu sinceritate, teodor dume, | |
| = re* liviu ioan mureșan... | Teodor Dume [02.Jun.09 20:50] |
| LIM, da, ai o vedere limpede asupra întregului de aici. mulțumesc pentru felul în care ai punctat cu prietenie, teodor dume, | |
| = Teo, | Doru Emanuel Iconar [10.Dec.18 14:27] |
| Tu știi că am fost totdeauna sincer cu tine, am spus ce cred eu, nu mă prea pricep, adevărat, spun numai ce și cum simt. Deci să ierți pentru părerea mea de-acum. Da? Un text foarte bine scris, cred eu, o temă interesantă, măștile realității, scriitura fără excese, stăpânești până la capăt textul. Naturalețea spusului n-ai pierdut-o. Ȋnsă sunt surprinzător de multe detalii. Unde e simplitatea care a atras atâția cititori în pagina ta? Eu, cel puțin n-o mai regăsesc. Se poate să greșesc, nu știu, poate pentru că, absorbit de sfârșitul anului școlar nu te-am citit de mult. Cred că dai prea multe explicații. Lasă-ne pe noi să construim motivele. Ȋncă ceva. Devii previzibil. Asta nu-nseamnă că nu-mi place, dar știu ce va urma. Ții minte cât îmi plăceau finalurile poemelor tale? Aici nimic nou, nu „bucată de cer”, deși, recunosc îmi place idea de a coborî lângă pisică, tu, porumbel, „acoperindu-i respirația cu...” Uite, partea asta m-a ținut în suspans. Ȋmi place teribil. Teo, tu ai puterea și harul de a crea. Fă-o. Surprinde-mă, așa cum făceai. Cu mare drag Doruleț | |
| = re* doru emanuel iconar... | Teodor Dume [03.Jun.09 08:55] |
| mulțumesc doruleț pentru sinceritatea cuvântului tău. mă bucur cî-ți place și mă mai bucur și atunci când spui că nu-ți place. și asta înseamnă c-am greșit undeva. aici în acest text am vrut să merg pe două planuri, latura umană și metamorfoza. nu știu cât de mult am reușit să duc paralela între ele dar știu că finalul despre care vorbești nu este unul rupt cum te-am obișnuit , ci unul , poate prea explicit, direct, vrând din nou să cobor în uman. fii sigur că voi reveni la finalurile de altădată care o să bifurce cititorul... mulțumesc, prietene cu sinceritate, teodor dume, | |