| = La capăt de drum - necunoscutul.... | Virginia Popescu [02.Jun.09 18:53] |
| la capăt de drum, un plop pălit marchează necunoscutul - (Dely Cristian Marian) Cristian, nu înțeleg de ce l-ai numit senryu... Mie mi se pare un haiku. Senryul se referă la natura umană, ori eu nu văd pe aici nici picior de om... Nu apare nici acel kireji (cezura). Liniuța pusă de tine este arbitrară. Mi-aș permite o mică schimbare la primul vers: capătul de drum - un plop pălit marchează necunoscutul Nu prea înțeleg sensul acelui "pălit". La ce se referă? La frunzele pălite de toamnă sau la faptul că plopul a fost pălit, trăsnit (lovit de ceva)? E puțin cam ambiguu, dar poate chiar lucrul acesta îi dă farmec, mai ales că la capătul acestui drum urmează necunoscutul... Îți scriu și eu un haiku, mai puțin reușit ca al tău. plopii fără soț - pe ulița pustie nicio lumină | |
| = haiku sau senryu | Dely Cristian Marian [02.Jun.09 20:51] |
| Dragă Virginia, Initial am vrut sa fie haiku, iar "plop pălit" ar fi fost kigo-ul, semnificând toamna. Apoi m-am gândit să scot în evidența latura umană, ca și concept sau viziune. Anume, "plop pălit", poate semnifica singurătatea tristă, bătrănețea, ultimul punct vizibil (fără claritate). Urmează "necunoscutul" (îndepărtarea, trecerea în neființă, la limita cunoașterii). Din aceste motive am pus și kireji-ul pe final, ca să provoc bucla pentru recitirea primului vers. Nu știu dacă versurile reușesc să transmită aceste gânduri. Poate aflăm părerea celor cu experiență în domeniu. * plopii fără soț - pe ulița pustie nicio lumină (Virginia Popescu) Haiku-ul tău are o frumusețe dramatică (singurătate, lipsa de speranță, tristețe), să fie senryu? Îți mulțumesc pentru atenția deosebită, căldură și sprijin. Cu prietenie, | |
| = Este micropoemul lui Cristian un haiku sau un senryu? | Virginia Popescu [02.Jun.09 21:47] |
| Cristian, chiar m-aș bucura să aud mai multe păreri avizate, pentru că și eu sunt într-o totală beznă de când am trimis câteva senryuri la revista Ploc, iar domnul Tugaye, m-a întrebat cu finețea și umorul tipic franțuzești : dar latura, implicarea, critica socială unde sunt? Am pățit și eu cam ca domnul Jourdain: scriam senryuri fără să prea am habar că scriu așa ceva…... Revenind la ceea ce ai scris tu, "capătul de drum" are două sensuri: unul propriu, cel al unui drum, și cel figurat, al vieții urmat de necunoscutul de dincolo... E foarte interesant, foarte sugestiv, plin de ambiguit ambiguități, dar este un senryu? | |
| = Haiku, în mod sigur | Dan Norea [02.Jun.09 23:41] |
| După mine, dacă un haiku are și o latură umană în subtext, e cu atât mai valoros. Și pentru asta nu devine senryu. Vin cu exemple din opera lui Șerban Codrin, un maestru recunoscut al genului - "Dincolo de tăcere ": Pustiu de toamnă – în chitară plesnește încă o fibră Printre fire verzi un pai de anul trecut – singur bătrânul I-am cerut odată lui Șerban Codrin să îmi spună ce înțelege el prin senryu. Mi-a răspuns: "Pe scurt,senryu este un haiku fara natura. Nu conteaza daca este comic,ironic. Este fara natura." Iată și părerea Manuelei Miga: "Când prin natură înțelegem numai natura exterioară, arătăm cu degetul numai vârful (minuscul al) aisbergului, neglijând partea de sub oglinda apei/conștiinței. În haiku-ul clasic, elementele naturii și cuvintele sezonale sunt (și) simboluri ale naturii interioare, anotimpurile sunt (și) anotimpuri ale sufletului sau/și ale spiritului.”. | |
| = Câteva senry-uri ale lui Pholippe Quinta | Virginia Popescu [03.Jun.09 00:29] |
| Vin cu câteva senryuri postate de Philippe Quinta pe care le traduc... Mâine o să provoc o discuție pe haikudevent despre senryu... cime du sapin le merle noir en appelle un autre vârful bradului - mierla neagră mai cheamă una * retour de week-end - deux écureuils dégringolent de l'olivier întoarcere din week-end - două veverițe se rostogolesc din măslin * entre mes mains tous les oiseaux chanteurs - bouquiniste în mâinile mele toate păsările cântătoare - anticar * un mauvais haiku dans les braises du barbecue un haiku nereușit - pe jăratecul de la barbecue * petit déjeûner - des haikus de Santoka trouvés un peu fades micul dejun - haiku-urile lui Santoka le găsesc puțin cam fade * nuit d'été - je m'endors avec des ampoules noapte de vară - adorm cu becurile (Se subânțelege aprinse)... Phil | |
| = Jocuri de cuvinte în senmryu | Virginia Popescu [03.Jun.09 01:02] |
| petit déjeûner - des haikus de Santoka trouvés un peu fades nuit d'été - je m'endors avec des ampoules Vin cu câteva precizări: din grabă și neatenție mi-au scăpat două jocuri de cuvinte foarte subtile: déjeuner și déjeûner; primul înseamnă a servi micul dejun, al doilea, cu accent circumflex e un joc de cuvinte: jeûner, înseamnă a ține post...Credeam că a scris Phil greșit... Apoi mi-a picat fisa... La cel de-al doilea e un joc de cuvinte între ampoule = bec electric și poule = găină, sensul fiind că se culcă odată cu găinile... Ah, mor de rușine... Bine că m-am prins.... | |
| = haiku a rămas | Dely Cristian Marian [03.Jun.09 20:23] |
| Dan Norea, vă mulțumesc pentru exemplificare și lămuriri. Într-adevăr, încadrarea bună a textului este la haiku, ceea ce am și făcut. Virginia, mă bucură îndârjirea ta vis-a-vis de diferențele dintre haiku și senryu. Comentariile tale vin întotdeauna cu optimism. surâs de copil - cu grație, surioara îl ia în brațe | |
| = Misterul Giocondei | Virginia Popescu [03.Jun.09 23:22] |
| Da, m-am îndârjit și am făcut numai boacăne: am tradus două senryuri aiurea (bine că mi-am dat apoi seama de sensul lor, mai precis de jocurile de cuvinte)..... Apoi am observat că i-am scris greșit numele haijinului francez(Pholippe)... Dac-ar ști....Singura scuză e că era ora unu noaptea... Nu voi mai face astfel de imprudențe... Drept pedeapsă o să mai traduc un senryu de-al lui care mi-a plăcut foarte mult... récréation - "son doigt écrasé par un courant d'air " Phil recreație - "degetul lui zdrobit de un curent de aer" E nemaipomenit! Genial cum spun francezii.... surâs de copil - cu grație, surioara îl ia în brațe (Dely Cristian Marian) Al tău e de o mare gingășie…… misterul Giocondei surâsul Doamnei cu hermina – același penel Virginia Popescu | |