| = Poate | Liviu-Ioan Muresan [24.May.09 15:44] |
| trei puncte înainte de "de coarne!". Mie mi se pare bună poanta și prozodia. LIM. | |
| = LIM | Vali Slavu [24.May.09 16:40] |
| Mulțumesc pentru aprecieri! Am ezitat și eu dacă să pun sau nu trei puncte, dar nu în locul acela, ci înainte de "dulceață de coarne". Consider că e important să nu despart cuvintele acestei sintagme; am mizat pe dubla omonimie, nu numai în ceea ce privește cuvântul "coarne" ("fructe" și "trădare"/ "infidelitate")dar și "dulceață" ("gem" și "frumusețe"/ "minunăție"). | |
| = Despre prozodie (lui Vali Slavu) | Constantin Colonescu [27.May.09 06:15] |
| Vrednică a lui nevastă! (Nu-i nimenea să o toarne?) Că i-a pus compoturi, pastă, Dar și-o dulceață de coarne! (Vali Sasvu) Vali, poanta nu e rea, dar epigrama suferă la prozodie: în versul 2, ritmul se rupe la cuvantul “nimenea”; în versul 4 accentul cade greșit în cuvântul “dulceață”. Din păcate, singurul fel în care ai putea păstra sintagma “dulceață de coarne” intactă este să schimbi ritmul întregii epigrame din cel aproximativ trohaic de acum într-un ritm ternar, de exemplu amfibrahic sau anapestic. Așa, ca exercițiu, versul doi în ritm trohaic corect ar fi: “Nu e nimenea s-o toarne”, iar versul 4 în trohaic ar fi: “Și dulceața cea de coarne”. (Dar, desigur, în varianta asta se cam pierde poanta.) În anapestic, versul 4 ar suna cam așa: “Și-o dulceață de coarne i-a pus.” În plus, cuvântul “pastă” pare a fi lipit acolo numai de dragul rimei. | |
| = Domnului Constantin Colonescu | Vali Slavu [27.May.09 06:59] |
| Orice sfat e binevenit. Mă voi gândi cum pot să dreg ritmul. "Pastă" chiar de dragul rimei a fost pus acolo, dar cred că se încadrează în sfera tematică (mă refeream la pastă de măceșe, să zicem). Mulțumesc pentru sfaturi! ("lui Vali"?... Hmmm...) | |
| = Cum se postează o epigramă | Constantin Colonescu [27.May.09 09:04] |
| Încă ceva: Am observat ca nu încadrezi corect epigramele în categoria de “Epigrame”. Cauza este, probabil, că nu folosești Internet Explorer, ci alt browser (Firefox sau Chrome sau altceva). Dacă așa e, atunci, după ce ai postat un text trebuie să revii în modul de editare a textului, unde îți va apărea o nouă căsuță intitulată “Topica acestui text”; acolo selectezi “Epigramă” sau “Ghicitoare”, sau ce vrei să fie textul tău. Altfel, toate textele tale merg la “Poezie” în general și vor fi judecate ca atare. (Scuzați, am crezut că sunteți Dumnealui și nu Dumneaei:) | |
| = Aproape gata | Rodean Stefan-Cornel [27.May.09 10:13] |
| În opinia mea poanta este foarte bună, chiar remarcabilă, având în vedere faptul că autoarea este începătoare în domeniu (sau așa pretinde). În orice caz, pentru mine este foarte clar că a înțeles ce este poanta epigramei, lucrul cel mai important. Am mai citit multe epigrame cu "coarnele" puse de soție, dar "dulceață de coarne", în sensul de "mândrețe de coarne" mi se pare deosebită. Din păcate, prozodia epigramei de mai sus este deficitară și așa cum foarte bine explica domnul Colonescu este greu de îndreptat, mai ales pentru cine nu stăpânește la perfecție toate tipurile de ritm și nu are antrenament îndelungat la versificare. În mod sigur, dacă nu se păstrează exact așa expresia "o dulceață de coarne", poanta nu mai este la fel de valoroasă. Colo, ai dreptate, expresia respectivă trebuie pusă cumva într-un ritm bazat pe picioare trisilabice, iar eu am deja o variantă, în care ideea poantei se menține, expresia respectivă este neschimbată, iar ultimul vers, scris în amfibrahic, ar fi "Și-n plus îi mai puse-o dulceață de coarne". E, și dacă ultimul vers este clar și poanta este realizată, de aici până la o epigramă foarte bună mai este doar un pas. Cornel | |
| = Vă mulțumesc... | Vali Slavu [27.May.09 14:43] |
| ...pentru ajutor! Domnule Colonescu, într-adevăr folosesc Firefox, nu știam că așa se procedează pentru a posta o epigramă. Voi avea grijă la următoarele să procedez cum trebuie. Să știți că azi la școală am avut în cap numai "amfibrahice" și "anapestice"... în loc să mă concentrez la "k (mic de tipar), K (mare de tipar)", am silabisit cuvinte, am schimbat ritmuri și tot degeaba... deocamdată. Voi încerca imediat să văd dacă se poate repara. Domnule Rodean, chiar sunt începătoare, și asta sigur se vede. Aș vrea ca în final să îi dau de cap ritmului care își cam face de cap în epigramele mele, altfel consider că efortul de a mă ajuta a fost zadarnic. Mi-ar plăcea să pot modifica în așa fel încât să nu umblu la ultimul vers. Vă mulțumesc amândurora! | |
| = două, cel mult | Laurențiu Orășanu [27.May.09 14:47] |
| E o regulă - două texte, cel mult, pe zi - regulă pe care te rog să o respecți. Altfel textele ajung automat la Atelier, sau în pagina Autor. Iar în cazul acesta nu știi dacă de vină e calitatea textului, sau postarea cu grămada (bulk). Cum ți-u spus colegii, mai ai de lucrat la prozodie. Suferă în tot ce ai încercat să postezi astăzi. | |
| = două e și prea mult... | Vali Slavu [27.May.09 15:03] |
| ...doar că am dorit să ascult sfatul domnului Colonescu, referitor la acea încadrare. Altfel nu postam mai multe texte într-o zi... Am înțeles cum stau lucrurile cu postarea (reîncadrându-le, se consideră ca și când ar fi postate din nou), am înțeles și care sunt deficiențele la prozodie, mă voi strădui să le vindec, să nu mai sufere. | |
| = Am reparat ceva... | Vali Slavu [27.May.09 16:26] |
| (Sper că nu am zăpăcit ritmul mai tare decât era!) E mândru vecinul că are-o nevastă... E vrednică tare, nimic nu-i de spus, I-a pus gem de mure, compoturi și pastă, Dar și o... dulceață de coarne i-a pus! Vă rog să-mi spuneți dacă acum e mai bine! | |
| = Încă un mic efort | Constantin Colonescu [27.May.09 17:22] |
| Bravo, ai făcut un progress excelent. După părerea mea, ar mai fi două hibe: 1)în versul 2 nu e clar la cine se referă “I-a pus…” – la bărbat sau la nevastă. 2)Situația se cere un pic mai bine conturată: de ce i-a pus nevasta merinde bărbatului, pleacă undeva, sau pur simplu a “pus”, de exemplu, conserve pentru iarnă? Poate că dacă sugerezi că omul a plecat de-acasă și la plecare nevasta i- a pus merinde pentru drum, pregătești și mai bine poanta cu coarnele – nevasta i-a pus coarne în timp ce el era plecat de-acasă. Altfel, ai reușit să creezi o mândrețe de ritm amfibrahic. | |
| = Sisif | Vali Slavu [27.May.09 18:24] |
| Deci ritmul e bun, dar șchiopătează ideea... Uite ce-mi faceți... în loc să lucrez la raportul de autoevaluare pe care trebuie să îl predau mâine, trebuie să mă gândesc dacă nevasta cu pricina trebuie să pună de pe acum conserve pentru iarnă sau trebuie să își expedieze bărbatul undeva, ca să-i poată pune dulceața de coarne. Vai mie!!! Asta presupune să refac toată epigrama. Mulțumesc mult pentru ajutor! | |
| = Încă un efort, dar chiar mic | Vali Slavu [27.May.09 18:24] |
| Deci... "e vrednică tare", adică ea. Așadar se subînțelege că, fiind gospodină, ea este cu pusul. Dacă-l trimiteam pe soț în delegație, îmi lua prea mult timp, așa că am mers pe varianta sugerată, cea cu conservele pentru iarnă: E mândru vecinul că are-o nevastă... E vrednică tare, nimic nu-i de spus, I-a pus toată vara compoturi și pastă, Dar și o... dulceață de coarne i-a pus! Sper să nu faceți diabet dacă mai gustați puțin din ce a ieșit. Cu mulțumiri, Vali | |
| = Bun | Liviu-Ioan Muresan [27.May.09 21:54] |
| textul. E chiar epigramă. Cine nu e de acord să mă contrazică :) Are poantă, are prozodie, are... un nuștiu cum, un nuștiu ce. E pe bune. LIM. | |
| = Aproape gata | Constantin Colonescu [27.May.09 21:57] |
| Da, s-a rezolvat punctul 2) de mai sus, ceea ce e remarcabil, dar problema de la punctual 1) persistă: cine cui i-a pus, nevasta bărbatului, sau bărbatul nevestei? | |
| = Evrika! | Vali Slavu [27.May.09 22:08] |
| E mândru vecinul că are-o nevastă... E vrednică tare, nimic nu-i de spus, I-a pus hărnicuța compoturi și pastă, Dar și o... dulceață de coarne i-a pus! Nici acum nu e bine? | |
| = Revin | Constantin Colonescu [27.May.09 22:07] |
| A, încă ceva (scuze, așa sunt eu, cârcotaș:) Ritmul în versul 3 în noua formă șchioapătă la cuvântul “toată”, care ar trebui citit în totalitate fără accent dacă s-ar păstra ritmul corect. | |
| = Revin și eu | Vali Slavu [27.May.09 22:48] |
| Nu mai șchioapătă "toată", pentru că a dispărut de tot dim peisaj. Știu... acum veți spune că nu se înțelege contextul în care i-a pus ce i-a pus. Dar, zic eu, folosind cuvântul "hărnicuța", se poate deduce... Așa zic eu, dar aștept să văd ce ziceți dumneavoastră. La noapte sigur voi visa că mă urecheați. | |
| = Mulțumesc, LIM | Vali Slavu [27.May.09 22:48] |
| Grăbită să dreg sau să stri mai tare (cine mai știe?), nu am apucat să îți mulțumesc pentru că ai revenit. Uite că te-a contrazis cineva! :)Ce se făcea epigrama mea fără acești oameni de suflet, care au avut răbdare cu mine, neștiutoarea? Azi m-am simțit precum micuții mei atunci când îi cert că depășesc liniatura sau nu scriu corect literele. Dacă, până la urmă reușesc să o dreg, meritul va fi mai ales al dumnealor. | |
| = La final | Constantin Colonescu [27.May.09 23:13] |
| Vali, singura obiecție (foarte minoră) ar mai fi că legătura dintre versul 1 și versul 2 e cam slăbuță, dar asta depinde de preferința dumitale. Eu aș fi făcut-o așa: “E mândru vecinul că are-o nevastă Ce-i vrednică tare, nimic nu-i de spus,” Asta elimină și acele puncte de suspensie din primul vers care nu sunt decât o inutilă complicație. În rest, eu nu mai am ce să te învăț aici, predau ștafeta altora mai deștepți:) Bravo! | |
| = Uh! | Vali Slavu [27.May.09 23:45] |
| Credeți-mă, când văd câte cometarii s-au adunat (benefice, desigur), mă apucă râsul. Vă mulțumesc mult pentru ajutor! Aștept să treacă de ora 0, adică să se facă mâine, ca să corectez textul, altfel poate încalc iar regulile site-ului. Să înțeleg că va ieși din atelier? Dacă da, va trebui să îmi pregătesc o cuvântare precum cei care primesc Oscarul, cu mulțumiri în primul rând dumneavoastră și nu în ultimul rând familiei, care azi a mâncat ce a găsit prin frigider. Deci, varianta finală ar fi: E mândru vecinul că are-o nevastă... Ce-i vrednică tare, nimic nu-i de spus, I-a pus hărnicuța compoturi și pastă, Dar și o... dulceață de coarne i-a pus! | |
| = Efort in grup | Gârda Petru Ioan [28.May.09 09:26] |
| Dupa ce s-a aflat ca Vali vine de la Valeria, nu de la Valentin, multi colegi s-au bulucit s-o ajute pe autoare sa puna dulceata de coarne asa cum trebuie. Si au reusit, Slavu Domnului! Cornel, Constantin si Laurentiu, Ioan, Atatia barbati cati o viata ea n-avu Ajuta pe Vali, muncind cu elan, Sa-i puna dulceata de coarne lui Slavu. | |
| = Re- Efort in grup | Vali Slavu [28.May.09 15:52] |
| Pe unde-ai colindat Când muza îmi plecase? De m-ai fi ajutat, Era "Menaj"... în șase! Ce noroc pe mine că „Vali” e substantiv feminin! Doar că nu știu de la ce vine, este al doilea prenume al meu, probabil mama s-a gândit să am și un prenume mai scurt, să compenseze lungimea celuilalt. | |
| = Re-Re-Efort in grup | Gârda Petru Ioan [28.May.09 19:58] |
| Am preferat sa vin dupa ce ti-au plecat ajutoarele istovite de efort... Mai bine in doi decat in sase. Zic eu, dar vad ca tu... | |
| = Mare risc! | Constantin Iurascu Tataia [29.May.09 10:43] |
(E mândru vecinul că are-o nevastă... E vrednică tare, nimic nu-i de spus, I-a pus hărnicuța compoturi și pastă, Dar și o... dulceață de coarne i-a pus!) Cu vremea cred că soțul dumneaei Îi va croi o soartă-nfloritoare! Precis că va fi vai de capul ei Când va afla ce glicemie are! | |
| = Re- Mare risc! | Vali Slavu [29.May.09 17:06] |
| Ați vrea să afle bărbatul, Să-i croiască o bătaie? Va ști el ce știe satul, Poate când va fi... tataie. Vizita dumneavoastră mă onorează! | |
| = Gem de coarne | Dan Norea [29.May.09 17:26] |
| De m-ai fi ajutat, Era "Menaj"... în șase! (Vali Slavu) E bună epigrama, Acum când este gata. Se știe cine-i mama, Dar cine-i, oare, tata ? Vali, indiferent de ajutor, meritul principal (poanta) este al tău, indiscutabil. Felicitări ! | |
| = Re- Gem de coarne | Vali Slavu [29.May.09 18:54] |
| Văzând titlul comentariului dumneavoastră, "Gem de coarne", mi-am zis: "Bietul Dan Norea, uite, se confesează că geme de coarne!". Apoi am înțeles că mesajul e cu totul altul. De mă gândesc un pic, Așa-i, de bună seamă... Că eu îi sunt tătic Iar ceilalți patru, mamă. | |