| = da | medeea iancu [15.May.09 18:24] |
| ee ok lumea pe care o creezi, in special la hemoragie de ar mi-a placut cum jonglezi cu elementele/ obiectele, deci in mare ok, nici prea incarcat, nici prea pedant. | |
| = erata | medeea iancu [15.May.09 18:25] |
| aer, scuze. | |
| = ... | iarina copuzaru [15.May.09 18:45] |
| Mulțumesc, Medeea. Acum un minut am terminat de citit "polaroid". Ne-am sincronizat:) Și tocmai mă gîndeam cum se sting și se aprind scenele într-o jubilare a existenței. Îmi imaginam un actor care e legat de perfuzii toată piesa, repetîndu-și moartea care devine plăcută. Nu știu de ce-mi imaginez toate lucrurile acestea:) Oricum, mă bucură prezența ta. | |
| = să mă joc un pic pe textul tău, că ești fată deșteaptă, nu te superi | Mihai Constantin [20.May.09 01:30] |
Palmele noastre se-agață de articulațiile aerului, respirațiile adună spațiul și-l reduc la o singură trăire. Și poate dacă am ști să cădem cât mai aproape unul de altul ne-am transforma într-un cerc. Pielea se prinde-n așternut ca obrajii roșii ai lunii. Încă mi-e teamă că ascunzi în tine un necunoscut cu care fac dragoste, că dimineața voi purta un trup străin, un acoperiș pământiu, cu aripi înțepenite în așteptare. | |
| = Norocul tău că sunt deșteaptă, altfel...:) | iarina copuzaru [20.May.09 18:42] |
| Mihai, chiar mi-a plăcut poemul reconstruit de tine. Dar să-ți spun ce e ciudat. Remodelarea lasă impresia că ți-ai fi însușit ceva din construcțiile acestea și, în același timp, mă-nstrăinează de ele. Parcă citesc o poezie care nu-mi aparține. Intru eu acum pe pagina ta să văd dacă nu cumva o ai acolo!:) | |