| = Un fel de înălțare | George Pașa [02.May.09 19:16] |
| Teodor, eu citesc tot ce scrii. M-am oprit aici fiindcă mi se pare un text mai bine realizat artistic, unde, chiar dacă nu se iese din atmosfera monotonă, se simte dilatarea și comprimarea gândurilor, mai ales în acel monostih final. Respect liniștea în care spiritul vrea să se așeze, dar două imperfecțiuni văd: sintagma "zbor surd" (ai putea spune numai zbor, sau să utilizezi un alt adjectiv) și verbul "a bâjbâi", chiar dacă exprimă starea poetică mai bine (dă senzația, mai ales că se află spre finalul textului, de nesiguranță a scriituri și eu aș vedea, spre a fi mai convingător, un alt verb). Dar autorul are propria sa viziune, fiind în centrul textului, de aceea poate greșesc. | |
| = Erată și scuze | George Pașa [02.May.09 19:17] |
| "nesiguranț ăa scriiturii" | |
| = mulțumiri, domnule george pașa... | Teodor Dume [02.May.09 20:11] |
| domnule george, sunt bucuros de trecere și de sugestiile referitoare la verbele care incomodau puțin. am modificat prin eliminarea acestora. pare mai bine acum. ce zici? mulțumesc mult pentru sprijin stimă și considerație, teodor dume, | |
| = Bun | George Pașa [02.May.09 20:40] |
| Așa rezonez foarte bine cu întregul, fapt pentru care te felicit, acordându-ți o stea de suflet. Îți mulțumesc! | |
| = rer* george pașa... | Teodor Dume [02.May.09 21:22] |
| george, eu îți mulțumesc pentru răbdare și înțelegere. nu mulți sunt aceia care își motivează intervenția prin sugestii constructive. am învățat multe lucruri esențiale de la tine. și mă bucur că am de la cine învăța multă stimă, teodor dume, | |
| = Nu merge "aievea unui..." | George Pașa [02.May.09 22:36] |
| Teodor, nu mai știu cum era la început prima strofă, dar abia acum am observat că există o formulare incorectă din punct de vedere gramatical: "se întâmplă aievea unui zbor". Se poate spune "aidoma unui zbor", "asemenea unui zbor", "aievea, ca într-un zbor", dar nu "aievea unui zbor". Poți găsi o altă soluție. | |
| = domnule Teodor | GHERMAN ADRIAN [02.May.09 22:55] |
| nu nu știu în ce parte începe prăvălirea și nu gasesc motivul tristetii fara "să uit... " | |
| = imi place | Aurelia Cojocaru [02.May.09 23:51] |
| mai mult " muchia cerului" decât "durerea sparta de retina". mai mult "pleoapa" decât "motivele"... tristete metafizică... curgător poem. mes amities, | |
| = mulțumesc, george pașa... | Teodor Dume [03.May.09 14:12] |
| domnule george, da, aidoma. am corectat mulțumesc mult pentru revenire și corectare multă stimă, teodor dume, | |
| = re* gherman adrian, aurelia cojocaru... | Teodor Dume [03.May.09 14:17] |
| adriane, sunt bucuros de semnul tău. te mai aștept aurelia, dacă totuși ai ales ceva ce ți-a plăcut înseamnă mult pentru mine mulțumesc și te mai aștept mulțumiri tuturor pentru gândul curat lăsat la mine în pagină același, teodor dume, | |
| = Sentimentul vag al neliniștilor nedefinite… | George Ene [03.May.09 18:16] |
| Un poem de atmosferă, care dac-ar fi citit de la final către început ar dezvălui neliniștile, neîmplinirile, nemulțumirile autorului, fixate pe fondul său imagini („tot ce ascunde în el cuvântul / iese din mine”), culminând cu acea dorință finală, sfâșietoare, a renunțării pe moment, deși mai degrabă – nedeclarată – a renașterii ambiției schimbării ulterioare: „vreau liniște / doar atât cât să / mă pot așeza / pe linia orizontului / să uit...”. Autorul vrea să ajungă până la marginile pământului, să se limpezească. Iar motivul acestei dorințe transpare chiar din titlul poemului: e „Un fel de cădere”, nimic mai mult. Cu alte cuvinte, poemul aduce în prim plan un sentiment vag al neliniștilor nedefinite, o „ceață a trăirilor difuze”, cum numea francezul H. Bergson această stare sufletească. Cu prietenie. | |
| = re* george ene... | Teodor Dume [03.May.09 19:36] |
| george, punctarea făcută de tine , în mod matur , reliefează atenția acordată întregului de aici. ai deschis unghiul potrivit mulțumesc mult și te mai aștept cu prietenie, teodor dume, | |