| = "El stătea" | Călin Sămărghițan [01.May.09 01:29] |
| N-ai spune că un "convoi al tăcerii" începe cu "lătratul câinilor", dar poate că aceasta e soarta oricărui convoi. Mâ gândesc la un convoi al câinilor acompaniat de un lătrat al tăcerii. Lasoul! Lasoul acela e bine întins acolo. El stătea. Apoi Ștefan Ciobanu își începe portretul. Se prea poate să fie tot un poet, căci "cuvintele i se dau într-un balansoar". Expresia e grăitoare, iar ridurile ca niște "dune de tăcere" își joacă pe deplin rolul și începem să-l îndrăgim, empatic, pe marele tăcut. Ascunderea iubitei este și ea expresivă. Vedem cu ochii lui, vedem cu inima lui. Autorul ne introduce în pielea unui personaj care nu ne mai este străin nicidecum. El stătea. O nouă lună. O nouă singurătate? Nu că-l îndrăgiți pe cel care stătea? | |
| = atentie | ștefan ciobanu [01.May.09 01:36] |
| era tăcere nu era liniște. :) un amănunt omis. în rest o citire minuțioasă. a îndrăgi presupune a empatiza:) deci ...:) seară bună | |
| = Da da | Călin Sămărghițan [01.May.09 01:47] |
| Ștefan, am înțeles, îmi place foarte mult "convoi al tăcerii". Trebuia să fiu ceva mai explicit. Cred că poți îndrăgi pe cineva și ne-empatic. Eu voiam acolo să subliniez identificarea cu personajul. Ascunderea sub solzi iarăși îmi place. E un text pe care l-am citit cu mare plăcere. | |
| = călin | ștefan ciobanu [01.May.09 01:52] |
| știu că ți-a plăcut. altfel nu lăsai com.(semn că ai revenit). eu nu m-am făcut bine înțeles când am răspuns prima oară. am simțit doar să subliniez ce și cum e cu acel convoi. mă bucură trecerea ta prin poeziile mele. seară frumoasă | |