| = ++ | Vasile Topor [15.Apr.09 20:58] |
| Curge frumos de la un capat la celalalt. Cu un minus la "puțin contrariat", parca ia din fluenta. | |
| = trup literă | Plopeanu Petrache [15.Apr.09 20:24] |
| Sigur, Carmen! Când am intrat pe site imediat ceva m-a atras spre pagina ta: este strigătul acestui poem-trup care își dezvăluie dorințele de dincolo de clipa prezentă. Și se pune întrebarea, o întrebare care îmi place foarte mult, ce fac trupurile când sufletele devin litere legate chiar în pielea trupurilor? Cu multă prietenie PP | |
| = îl aud | T. Constantin Georgescu [16.Apr.09 09:56] |
| dinainte să fie emis, dinainte să scrii această poezie a eterogenității armonioase. și-l văd cum destupă locuri, pe care le credeam alte locuri. cu siguranță că acum reușesc și alții să se prepare pentru ei înșiși. contează mult o mână întinsă, către cel care nu o întinde. într-o bună zi toate pretențiile vor deveni o singură pretenție. | |
| = Bun | Vasile Mihalache [16.Apr.09 11:46] |
| Un poem plin de versuri excepționale precum:"firimituri de păsări alb negre ca o tablă de șah", "îngerul s-a oprit sus pe ușă...aruncă o privire mucegăită", "un preot sfințește iarba de pe tâmplă","trupul devine o schelă ...", atenție la "adulmecă cutia". Imaginea din primele două versuri este memorabilă: "îmi crește o altă inimă/ deja miroase a pereți proaspăt văruiți la fel ca-n ziua nașterii". Un vers mai nereușit-"euglenă verde îmi prepar hrana din mine".Oricum, un poem mai viguros, aproape masculin cu unele descrieri feministe precum "îmi pregătesc pântecul, cameră de spital" fără înghesuieli, parcă ar fi mai bine, deasemeni fără pisică și căprioară dar cu cai, îmi plac acești cai. Un poem care mă îmbogățește spiritual, felicitări! | |
| = conspect | Cornel Airinei [16.Apr.09 12:02] |
| îmi crește o altă inimă deja miroase a pereți proaspăt văruiți geamurile se trântesc brusc îngerul s-a oprit sus pe ușă,puțin contrariat citește mai departe, evanghelia lui are coperți făcute din pielea mea îmi pregătesc pântecul,o adevărată cameră de spital, toți se înghesuie se vede primul atriu trupul devine o schelă amară carte nevrotică fără pești demolând turnul Babel ce zgomot ciudat,îl auzi? | |
| = . | Petru Teodor [16.Apr.09 13:48] |
| dacă omoplații ar fi resturi de aripi iar noi resturi de îngeri, larve care tot încearcă în dansurile lor strâmbe zborul ca pe o boală dacă toate astea ar fi adevărate sinestezia noastră ar fi o mânăstire ce se-ncheagă prin visele noastre către dar omoplații nu sunt resturi de oase sunt solzi pe care cuțitul îi dă deoparte pentru a extrage carnea macră de dincolo coaste ce-o macină cerul-pământul între măsele astâmpărând foamea sucul dintre fibrele tale trăirile, rafalele de vânt sau de ploaie răsăritul-apusul și toată seva săruturile pe care le-a strâns pâlnia ei toate hrănesc pe cele ce nu sunt încă __________ sugestii oarecare: * fără "la fel ca-n ziua nașterii" * care Aqhat - cel al orgoliului lutului înfrânt (și probabil reînviat) sau poate alt Aqhat, personal? * mi-au plăcut teribil partea finală, poate fără euglenă, cu tot verdele ei; * zgomotul pe care-l auzi este un eșec al spiritului de a evada din carnea ce-l ține, învățându-l să moară. cu respect, pt. | |
| = err | Petru Teodor [16.Apr.09 13:51] |
| de dincolo [de] coaste | |
| = O alta inima pregatind o noua nastere | razvan rachieriu [16.Apr.09 14:28] |
| Din aripile îngerului personal este plămădită pielea ta pregătită în inițierea zborului, pântecul – simbolul fecundității – devine “cameră de spital” în care sunt înghesuiți bolnavii crescuți de tine cu gesturi materne. “O altă inimă” îți crește pregătind o nouă naștere, în “primul atriu” se ascunde o căprioară vânată de fiarele răului, iar camerele proaspăt văruite ale inimii pulsează un “zgomot ciudat”, pe care îl percep citind poemul. | |
| = CMM derutanta | Nache Mamier Angela [16.Apr.09 23:48] |
| poezie cu accente personale si impersonale care duc la un ton sincer si substantial,plin de finete imaginile sunt grave si derutante prin noutatea semnificatiilor înglobate: evanghelia lui are coperti facute din pielea mea ori el stie cel mai bine ce va urma ori un preot sfinteste iarba de pe tâmpla ps -nu vad firimiturile(plural) ca "o tabla de sah"(singular...) | |
| = err. | Petru Teodor [17.Apr.09 01:38] |
| dacă omoplații ar fi resturi de aripi iar noi resturi de îngeri, larve care tot încearcă în dansurile lor strâmbe zborul ca pe o boală dacă toate astea ar fi adevărate sinestezia noastră ar fi o mânăstire ce se-ncheagă prin visele noastre către dar omoplații sunt resturi de oase sunt solzi pe care cuțitul îi dă deoparte pentru a extrage carnea macră de dincolo de coaste ce-o macină cerul-pământul între măsele astâmpărând prin sucul dintre fibrele tale prin trăirile, rafalele de vânt sau de ploaie prin răsăritul-apusul și toată seva din venele pământului foamea lor foamea celor ce nu sunt încă | |
| = reply | Carmen-Manuela Macelaru [17.Apr.09 11:08] |
| vasile, sau putin mirat, a trebuit sa spun, pentru ca asa se uita:) petrache, strigat-chemare, sunetul vibreaza si undele ajung unde ajung, e bine ca este cineva sa le capteze. constantin, mi-a placut destupatul locurilor, nu ma gandeam la expesia asta, ca o sticla de vin. cornel, un conspect foarte reusit, mai stilizat, mai concentrat. angela, ai drepatate la comparatie, zilele astea am sa vad ce fac, sa corectez. vasile, chiar am zambit ca ai comentat, pentru ca e genul tau de poem, si am zis, da uite nu ma gandisem la vasile desi trebuia, bine care ai remarcat. constantin, petru, am sa revad euglena, desi eun organism care se hraneste din el insusi, de aici si ideea care ti-a placut. razvan, culmea si mie mi-a placut tot pantec-camera de spital. petru, a doua revenire mult mai interesanta, ma bucura mult ca cineva da atat atentie textelor. multumesc mult si va mai astept. paste fericit. mcm | |