| = Caii vietii prin ceairuri... | Tanasoiu Sorina [10.Apr.09 12:50] |
| Cu cata bucurie am descoperit aceste versuri, de parca as fi gasit un cufar plin cu comori nepretuite: "mai presimt în rana lumii dâra lacrimilor mele, sarea se cristalizează lin în mările din gând..." "stau în cele patru vânturi și îmi înfloresc în sânge proaspete singurătăți;" "și înfige-mi iarăși lama dimineții în rărunchi!" Si am savurat aromele de demult din "ceairuri" si "oblanc", pe care cred, totusi, ca le tineti ascunse undeva, de ochii muritorilor de rand. Mi-ati facut dimineata frumoasa. Multumesc. | |
| = intuiție critică | Tudor Cristea [10.Apr.09 13:23] |
| Multumesc, Sorina. Te voi citi, la rândul meu, cu interes. Ai selectat chiar versurile pe care mizam și eu, ceea ce e semnificativ. În orice caz, mi se pare că ai o bună intuiție critică (fără a mai vorbi de sensibilitate). | |
| = eu cred | Mahmoud Djamal [10.Apr.09 13:58] |
| că discursul dumneavoastră trebuie resuscitat, curge frumos dar nu aduce nimic nou. în versul 2, 4 nu rimeaza gând cu pământ, aveți multe și-uri în penultima strofă, sunt cam deranjante. respectele mele și scuze pt sinceritate | |
| = DA! | Tudor Cristea [10.Apr.09 23:31] |
| Da Djamal, ai dreptate. "Cântec de primăvară" e un text mai vechi, pe care l-am modificat ușor când l-am postat. Am modificat tocmai versul al patrulea din prima strofă. Deși mi s-a părut că am obținut ceva interesant, am frânt, de la bun început, cursul textului, care era ascendent, mergând către o culminație în ultimul vers. În fgelul acesta, după opinia mea, se justifică și repetarea conjuncției din penultima strofă. Am modificat, în urma observației tale, textul, revenind la prima variantă, astfel că și mie îmi sună acum mai bine. Totuși, vreau să precizez că "gând" și "pământ" formează o rimă, și anume una care poartă numele de asonanță (Eminescu utiliza des acest procedeu). Mulțumesc pentru observații. | |