| = semn | bogdan dragomir [05.Apr.09 20:44] |
| Ma bucura acest poem. Imi da impresia ca reia (intr-un fel), in prima parte, paradigma gnoseologiei augustinie: “ Da-mi, Doamne, putinta de a sti si de a intelege daca trebuie mai intai sa te invoc ori sa te laud, sa te cunosc, mai intai, ori sa te slavesc”(…) “Te voi cauta, Doamne, invocandu-te, si, crezand in tine, te voi invoca”. Intr-un alt plan, textul se situeaza sub retorica aceluiasi impas (augustinian), adica: trebuie credinta sa preceada cunoasterea ? Astfel, desi indoiala poate sa fie un instument de cunoastere, in partea de final a poemului, apare ceva care devanseaza posibilitatile enstatice, o certitudine a faptului ca in lipsa divinitatii "printre lucruri/ nu se intampla nimic". Convingerea ca mobilitatea lucrurilor, devenirea cu sens nu apartine omului, si mai ales unui om descentralizat, lipsit de reper transcendent. Prin urmare, poemul e un demers aproape cartezian care reformuleaza principiul veracitatii divine si il pune pe un nou fundament- ordinea lucrurilor. O evidenta ce nu ne apartine. | |
| = re* bogdan dragomir... | Teodor Dume [05.Apr.09 22:21] |
| bogdane, prezența ta pe text îmi prilejuiește bucurie. mulțumesc mult pentru aplecare, semn și acest comm elaborat. te mai aștept ca pe un oaspete drag stimă, teodor dume, | |
| = E | Liviu-Ioan Muresan [05.Apr.09 22:32] |
| un poem al deplinei credințe. Întrebările le văd aici retorice. Stabilitatea autorului se vede aici, dar și din alte pome. Poate, doamne, ar fi trebuit scris Doamne. Văd că ați utilizat progresiv punctuația. Cu stimă, LIM. | |
| = re* liviu-ioan mureșan... | Teodor Dume [06.Apr.09 10:21] |
| LIM, mulțumesc mult de trecere și remarcă. te rog folosește formula de adresare la singular că doar nu sunt chiar atât de trecut...iar bunul simț și politețea nu constă în formule. deci, Nu ați. ci AI... cu prietenie, teodor dume, | |