| = departe | T. Constantin Georgescu [06.Apr.09 15:58] |
| Proza relevă o realitate îndepărtată, în care autoarea este vremelnic captivă. Un patetism, bine dozat, ne amintește de cordonul invizibil de supraviețuire, prin care casa noastră, oriunde am peregrina, ne alimentează simțirile. Sugerez autoarei următoarea variantă : „O liniște atât de albastră la Viena că nu încăpea într-un singur vals… Fiecare „guten nacht” cotea Dunărea spre casă… Parcă mă dedublam, seară de seară, pe niște alei pavate cu gânduri… Murmuram și țipam în mine, altfel aș fi spart cerul înalt… Ochii mei deveneau mai verzi de lacrimi… Oamenii păreau lichizi, curgând spre Dunăre, ocolindu-mă cu grijă… O liniște pe care o îmbrăca dorul meu… Casa mea era departe…” Titlul ar putea fi „Casa mea era departe”. În forma aceasta, după părerea mea, această mică proză ar putea pleca din Atelier. Bineînțeles că editorul va aprecia și va decide. Să sperăm. | |
| = MULTUMIRE SEMNULUI | ciutura carmen luminita [06.Apr.09 20:12] |
| Domnule Georgescu,ca de fiecare data , opinia Dvs., pertinenta.Am trait o experienta la Viena,marcanta, dureroasa pentru un suflet si-asa destul de fragil,cu toata sinceritatea va spun , faptul ca vedeam Dunarea zilnic ma ajuta sa rostesc , cu politete, in fiecare seara"guten nacht". Cat despre text, apreciez nespus sugestiile, drept urmare voi reveni asupra lui. Semnului Dvs. intotdeauna bineintentionat ,multumire,L | |