| + mie | heghedus camelia [03.Mar.09 08:01] |
| mi-a trebuit un an și ceva să adun curajul interpretării în scris, care curaj e inutil să mai zic că s-a dovedit zadarnic din moment ce hăul care-mi desparte bâlbâiala de – să zicem – un nivel al scrisului cât de cât comparabil se cască tot mai adânc. citind ce-au scris Ioana, d-na Valeria și acum tu, am avut senzația, de fiecare dată și în ordine, că nu se poate un articol mai bun. însă tu, Șerban, ai cuprins romanul lui Felix pe de-a întregul lui. ești unul dintre puținii cunoscători în ale pătrunderii în substanța scrierii dar și în ale motivării acestui gest. a trebuit neapărat să te felicit. aproape că se văd dragul și grija cu care așezi cartea în raftul cu cele de suflet. surprinderea acelui act de o "gratuitate sublimă" m-a impresionat în special. | |
| = intr-adevar | felix nicolau [03.Mar.09 23:10] |
| eu trebuie sa i multumesc lui Serban pt cronica asta tarzie, mai ales pt ca e tarzie si a sintetizat la modul superior cele spuse de cronicarii anteriori. camelia a remarcat cu fina modestie chestia asta. deconstructia a fost virusul care m-a luat in stapanire in timp ce scriam. pe de o parte construiam, pe de alta ridicam structuri paralele, aparent opuse primeia. de ceea cosider ca toate sofisticariile din roman sunt orecum motivate prin prisma intentiei parodice si intentionat derutante. asta poate sa placa sau nu. | |
| = un cuvânt | Serban Axinte [07.Mar.09 13:32] |
| Această carte îmi ilustrează mie niște intuiții pe care le am în legatura cu arta romanului. Sper să le pot teoretiza și prezenta într-o lucrare dedicată teoriei romanului. Vreau, nu vreau, studiul trebuie să fie gata anul acesta | |
| = EXCELENT | Anni- Lorei Mainka [08.Mar.09 15:20] |
| Autorul atit al eseului de fata cit si Felix Nicolau pot fi mindri de cele realizate pentru lit contemporana......acum imi este clar , ja, ja, mai bine ramin cititoarea voastra , nu mai am timp sa recuperez haul in care mi-au cazut cuvintele, dar cu cele ramase sper sa va inteleg si sa ma bucur precum astazi, citind acest articol..... iar camelia , stimata camelia, nu te mai minimaliza, articolele tale sunt la un nivel demn de respectat | |
| + indeed | Odãgescu Bogdan [21.Mar.09 13:32] |
| mi`a placut articolul. un ochi exersat se vede din cateva fraze, iar pe Serban Axinte imi face placere sa il citesc de fiecare data cand am ocazia. cateva lucruri mi-au placut in mod special: "Dar ne întrebăm: chiar ne interesează ce vrea Felix Nicolau?" o intrebare foarte buna, pe care teoria literaturii o pune de la inceputul secolului XX (mutrea accentului de pe autor pe receptor). pe care noi o ignoram cu perseverenta de multe ori. faptul ca examinezi fraza romanului si faci referire la ironie si autoironie. intr`adevar, sunt atuu-ri ale cartii. ce nu mi-a placut: faptul ca dai citat din deznodamant. daca e cronica de receptare, e mai bine sa nu... daca e recomandabila cartea, atunci ii strici omului lectura, fie el si un cititor profesionist. revin cu o judecata proprie, pe care am impresia ca am mai formulat`o pe site`ul asta... cartea mi`a placut, dar finalul, chiar si in liniile deconstructiei conturate pe parcurs, tot mi s`a parut slab in comparatie cu valoarea totala a romanului. nu e vorba de deznodamant in sine, ci e vorba de cum e livrat. ceva ma sacaie, ma simt expediat, dat afara in suturi din carte, si nici macar intr`un mod in care sa`mi fie frica, mila sau sa`mi faca placere la nivelul unei presupuse lecturi masochiste. | |
| = Odãgescu Bogdan | Serban Axinte [22.Mar.09 12:34] |
| Mersi mult. | |
| = literatura autentica | calota rodica [12.Jan.10 08:35] |
| Cred ca aceleasi lucruri le-as fi surprins si eu, nu stiu daca la fel de analitic,sistematizat,insa eu am o pasiune onomasiologica(uneori fara logica),aceea de a lega numele personajului de actiunea repartizata lui(funciarmente),asadar Cosmin,acest micro-cosm, ilustreaza falsa ascensiune(scara rulanta) intr-o lume lipsita de metafizica, deci si de putinta salvarii deoarece urcusul catre culmile civilizatiei ii ofera un cavou de proportii,la care accede fiecare cum poate,trenul subteran constituind tot un mijloc funebru(un succedaneu al mortii). Intr-o astfel de lume ticsita si tix-ita de kitsch(florile de plastic),salutul este oferit de autoironie:au nu a evoluat el umorul de la Caragiale incoace ,de se radenu numai de ceea ce se spune,ci si de cel care spune? Ma bucur ca exista apreciere pentru acest tip de literatura,este singurul mod de a scrie care nu starneste " scrasnete" sau " maraituri" cititorului complice | |