| = De-a retrairile nereturnabile! | MARILENA MIHAI [04.Feb.09 11:33] |
| Maria,poate cuvintele mele sunt seci,poate le-am nascut mai greu in ultimul timp,sunt mai batrana acum si stii si tu ca trecerea muta ne apasa uneori... Ce mult ma bucur sa te citesc,ce mult am uitat sa mai vin,sa mai citesc sa... Mi-e dor iar de cuvantul deschis... Cu drag! | |
| = siluetele ascunse în mine... | Teodor Dume [04.Feb.09 13:42] |
| maria, trec prin poezia ta și respir din ea în liniște. e ca și cum aș respira aerul din urma primei ploi. îmi place deschiderea și discursul ferm "lumina se face noapte viața mă leapădă nestingherită neprevăzutul schimbă mereu cursul întâmplărilor toate se rostogolesc peste mine râurile cei treizeci de arginți sânii ei uscățivi îmi astupă gura ca un torent sălbatec coapsele mi le așează peste palmele zbârcite de geruri îmi sângerează fruntea cu jocul ei ciudat Wagner ne acompania sinistra împerechere vocile reptau la nesfârșit ca într-un ecou iubește-mă iubește-mă până la pântec iubește-mă să te pot naște iubește-mă într-o nouă viață iubește-mă până la pântec să te pot naște într-o nouă viață" plăcut cu întregul dar partea de final pulsează, trăiește și nu pot decât să respir din cuvintele care pe tine te respiră adânc... îmi place și mesajul cu sinceritate, teodor dume, | |
| = neprevăzutul schimbă mereu cursul întâmplărilor | Maria Prochipiuc [07.Feb.09 14:05] |
| Marilena – timpurile trec peste noi sau noi printre timpuri? Nu pot spune că trecerea ta pe aici m-a surprins, ci mai mult mi-a adus bucurie, în felul acesta am aflat că exiști, că existați. Tăcerea e o sufeință grea, te aștept oricând și vă aștept să citim împreună versuri, să știi că în luna mai parcurile de aici au o frumusețea aparte, de asta te invit să povestim împreună mergând aiurea...Fă-ți timp și lasă sufletul să vorbească. Teodor – dacă poemul acesta ți-a adus liniște, e poate pentru faptul că te simți apoape de vers, respiră versul și o dată cu el și pe cel ce a scris. Mulțumesc! De foarte multe ori avem nevoie de respirația celuilalt să ne dea impuls pe mai departe. | |