| = ... | MA [ Ioan Tite ] [11.May.06 00:04] |
| Acum înțeleg semnificația amprentelor de mâini din peșteri... | |
| = Ioan | Ela Victoria Luca [11.May.06 00:14] |
| Acum știi amprentele de lumină. :) Mulțumesc. | |
| = non-descriptiv | nica mădălina [11.May.06 09:38] |
| ce imposibil ne este sa vedem...deocamdata nu ma pot gandi, la randu-mi, decat la vederea si cunosterea cu ochii inchisi, cu inauntrul cat mai fidel format, reformat si deschis, catre oameni. "si asa mai departe". si ma voi tot gandi, imi voi spune probabil ca iubirea uneori functioneaza in plan distinct de cel al cunoasterii. si poate ma voi insela. acesta in mod evident nu reprezinta un comentariu, insa pastrez si eu un ciob din ce am citit aici, fara a incerca sa(-mi) explic de ce. acel "hei", neurmat de vreo sentinta, ci doar ca semn al deschiderii. | |
| = Mădălina | Ela Victoria Luca [11.May.06 10:13] |
| Nu te-ai înșelat deloc, e un singur spațiu din care putem privi, cu ochii aparent închiși, acolo deformarea nu există, oricât de aproape-departe suntem unii de ceilalți, dar este și acolo o condiție: autenticitatea trăirii. :) Mulțumesc, bună privire avut-ai. :) Ela | |
| = Casa fara usi si fara ferestre | razvan rachieriu [11.May.06 12:22] |
| Dacă te lași descifrat de oameni, intimitatea se sparge în cioburi și rămâne sufletul servit ca aperitiv , felie cu felie, până rămâi gol pe dinăuntru. Oamenii pătrund înlăuntru ca într-o casă fără uși și fără ferestre, își lasă mizeria și apoi ies, nu înainte de a-și spune părerea : “ești epuizat, ești îngrozit, ești pierdut, te-ai înnegurat, te-ai încovoiat “. Subiectivitatea ne face să privim deformat ceea ce nu se vede în altul, lăuntricul, căci ne este imposibil să vedem clar nevăzutul, ca și cum am căuta să descriem o persoană necunoscută aflată în întuneric. Felicitări ! | |
| = ela | alexandru cosmescu [11.May.06 14:59] |
| am trecut si eu prin starea asta - si mi-am dezvoltat si niste tehnici personale pentru a scapa de ea si a reveni la un oarecare echilibru:) aceasta privire non-interpretativa am cautat-o si eu o vreme, pana cand mi-am dat seama ca noi interpretam prin insasi natura noastra. dar ca sa avem ce interpreta trebuie totusi sa privim si sa vedem clar lucrurile - hermeneutica e a doua etapa dintr-un proces pe care nu-mi place sa-l separ in etape:) impreuna cu niste prieteni faceam un timp un ritual care consta in recuperarea partilor din tine pe care le-ai daruit altora sau pe care le-au furat ei cu de la sine putere, in reintegrarea lor tie. si experientele noastre erau tare asemanatoare cu cele descrise in textul tau... dpdv tehnic e excelent, dupa parerea mea - o adevarata arta a decantarii limbajului pentru apropierea lui maxima de gand si de stare... imi place enorm. | |
| = Răzvan, Alexandru | Ela Victoria Luca [11.May.06 15:05] |
| Răzvan, ce bine privești părțile acestea des-compuse, ale cuvintelro, ale chipurilor, ce bine că vezi și cele încă neatinse. Mulțumesc pentru revenire. Alexandru, știu tehnica. :) E ritualică, da; există și tehnici individuale. Mă bucură că am reușit să redau în cuvinte, e scris în noapte, dintr-o respirație, ce-i drept, amplă. :) Și uite, a doua zi, un fir roțu, ritualic și el, a adus altă dimensiune, din altă parte, cumva pe același registru. :) Mulțumesc pentru semn, citindu-mă, și pentru scriere, citindu-te. Ela | |
| = er | Ela Victoria Luca [11.May.06 15:06] |
| cuvintelor, roșu :) | |
| = - | zeia nob [11.May.06 17:56] |
| Daca incepeai spunind: "nu e simplu" as fi spus ca, fara sa stii, ai scris textul asta in primul rind pentru mine.Ma bucur ca l-ai scris, ca l-am citit... | |
| = Zenobia | Ela Victoria Luca [11.May.06 19:34] |
| Nu sau Da - au în inconștient aceeași semnificație. Prin urmare, de simți textul, înseamnă că - simplu sau nu fiind să te lași descrisă - este și al tău. :) Ela | |
| = ganduri | Miruna Dima [12.May.06 10:35] |
| "În faptă, lumea-i visul sufletului nostru". (Stiu ca nu mai e trendy, dar eu il iubesc, mai ales pentru proze). Daca privesc la cel de alaturi, ma vad tot pe mine, il interpretez prin ceea ce stiu, gandesc si traiesc eu. El nu exista decat prin mine. Si invers. In momentul tacerii de tot, pentru mine, celalalt nu mai exista...Eu am trecut prin el, el prin mine, si totu-i ...cenusa. | |