| = narcis... | ioana matei [17.Jan.09 22:45] |
| "noi ne aprindem construim baricade ne ucide de fiecare dată nimeni nu aude nu vede nu știe"... un text interesant...in care... se pare ca...cineva *stinge* lumina...oare cine?... | |
| = îmi place | Alberto M. Popesco [17.Jan.09 22:46] |
| îmi place în mod deosebit începutul și finalul ”povestea noastră începe într-o garsonieră de bloc vechi cu scări înguste încât mereu ne repetăm cu precizie chirurgicală .... nimeni nu aude nu vede nu știe” dacă aș încerca o analiză exhaustivă a textului aș spune că toată imaginile din poem se încadrează perfect în cercul descris de început și final, o elipsă mai bine zis, ca o coală A4 pe care se scrie o frumoasă poveste de dragoste felicitări, e un text ce merită recomandat, cei doi autori au făcut o treabă bună împreună, sper să se mențină într-o formă poetică (și nu numai :D) deplină și pe viitor foarte amical | |
| = . | Laurențiu Ion [17.Jan.09 23:18] |
nu cumva e piece ? | |
| + peisaje | Adrian Suciu [18.Jan.09 02:03] |
| Un poem frumos, curat, simplu si tandru. Peisaje "casnice" si mici geologii personale ingemanate cu destul mestesug pentru a nu fi banale si nici previzibile. Imagini pregnante fara sa epateze, masura in toate si-un pic de amaraciune, cit sa nu deranjeze. | |
| = Iubirea vine întotdeauna la ultimul etaj | George Floarea [18.Jan.09 06:53] |
| Un poem despre oamenii care devin foarte frumoși atunci când întâlnesc iubirea. Vraja ei ne scoate din pielea zilelor trăite la fel. George Floarea la etajul zece( ultimul), așteptând. | |
| + in/out | Vasile Munteanu [18.Jan.09 07:50] |
| spirala unei intimități domestice, redate din dubla perspectivă a ușii; un astfel de decor se scrie sau este descris; personajele iau naștere din fantezia lor directă, mesajele acestei fantezii transmițându-se ca într-o partitură muzicală, de la nivele superioare către nivele inferioare și invers; chiar și descriptivul constituie o rematearializare, o semantică elementară în cadrul căreia realitatea, pe de o parte, este intuită (aș spune până la dezgolire), dar, pe de altă parte, este păstrată în forma sa nealterată; ceva este; dar este pentru că este mai ales altceva. cu plăcerea lecturii, Vasile Munteanu cu plăcerea lecturii, Vasile Munteanu | |
| = semplice | Ela Victoria Luca [18.Jan.09 12:26] |
| la început am avut rezerve față de discursul poetic aici, care îmi părea spre simplism, dar recitind de ceva ori, am avut impresia că necesitatea unui spațiu autentic, sincer și eliberat de artficios este mai bună decât orice încercare de a "da cu poezia" în cititor. primele două strofe rămân încă, a mon avis, sub nivelul unei tensiuni a începutului, dar concretețea și firescul ce persistă aici salvează. pe de altă parte, sunt convinsă și că pe aceeași linie ai fi putut concepe și un joc de profunzime, un joc fin, subtil, care să păstreze și mișcarea asta liberă prin text. (refaci poate: "țigări la bucată"; "colțul dinspre partea stângă"; "noi ne aprindem"; "amenajăm un drum..."; și ai un typo la ferestere) oricum, e greu să fii simplu și să mai și transmiți asta poetic; o să vedem mai departe. ela | |
| = revenire: era la 4 mâini | Ela Victoria Luca [18.Jan.09 12:28] |
| ei, abia acum am remarcat subtitlul, avem deci partitura la 4 mâini. atunci, valabil ptr amândoi cele de mai sus. | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [18.Jan.09 13:35] |
| povestea poemul e distractiva, stefan a folosit expresia " marele poem" si eu m-am mirat profund, dar acum dupa ce vad textul instelat si la reco, imi dau seama ca a avut al 6-lea simt. ceea ce am observat este ca rar sau citat versuri ci s-a vorbit de poem ca un intreg. ideea de baza a poemului, infrastructura ii apartine lui. am tinut cont de sugestiile facute si am corectat. va multumim pentru stele si recomandare. mcm | |
| = "simplu și tandru" | Cornel Ștefan Ghica [18.Jan.09 21:12] |
| am încercat, împreună, să scriem o poezie în care să ne putem re-găsi. un text simplu în ansamblu' său, cu broderii fine care să nu iasă în evidență decât "la atingere". vă mărturisesc că aseară aveam ceva emoții, dar acu' mi-au trecut. mă gândeam că, odată cu ghinionu' meu (ușor de re-cunoscut) pe teritoriu înstelărilor și al recomandărilor, se va duce pe apa sâmbetei și poemul și simplitatea lui și tandrețea. tot. vă mulțumim pentru trecere, citire și comm. cu respect, Cornel Ghica | |
| = nu trageti in pianist | dorin cozan [18.Jan.09 21:22] |
| sunt fantastic de fericit cand vad tandretea si simplitatea, femeia si barbatul, fericirea si tristetea samd aplaudate pe agonia. nu vreau sa fiu inteleasa gresit: ma bucura. deci, ma alatur si eu si zic: nimeni nu aude nu vede nu stie | |
| = lift me up | Mihai Constantin [19.Jan.09 01:14] |
| fain poem, solar, cu deschideri ample - în ciuda faptului că evocă ceva exact pe dos, ceva închis & baricadat. cel mai tare îmi plăcu un minut într-un lift înghesuiți săraci și sinceri până la ultimul etaj și ultimul vers | |
| = mie-mi spui, în lift?! | Adrian Firica [19.Jan.09 01:51] |
| nu vrei Vivaldi? concerto în A minor ... mai multe concerte în A minor unele sunt și "opus", sau for violin în G Major dar numai după aia dau "the four seasons", să fie clar! | |
| = Iubirea ca o scara de bloc | florian abel [19.Jan.09 06:59] |
| Vizibil de la distanta stilul arhitectural al lui Cornel, sentimentele curg pe scarile blocurilor ca singele prin artere, apoi se bulucesc in iubirea asta lenesa a Manuelei, care te tine in pat pana la pranz (personal ma revolt proletar de efectul nociv al iubirii, stam in expectativa si ne intrebam aiurea de ce niba iubim asa mult? bine ca vine casatoria si ne trezeste de ne merg fulgii, chiar daca nici dupa aia nu intelegem nimic), apoi totul e o cautare ambigua care nici nu-si doreste definitiv raspunsurile. Dar le deduce. Cu simpatie, FA | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [19.Jan.09 16:26] |
| dorin, simplitatea si tandretea vin de la stefan, eu evident am pus niste metafore in stilul caracteristic, norocul meu este ca si eu mi-am dat seama de poemul pe care el mi l-a prezentat initial si nu l-am "stricat" prea mult. me_high, pana nu ma lamuresc ca nu esti clona, imi permit sa nu iti raspund decat atat: eram sigura ca vei fi acceptat pt site, acum esti o semiclona cu veleitati de autor. adrian, da, in lift. "orice iubirie e o calatorie" iar eu vin si completez si spun "orice calatorie e o iubire". 1 minut cat o eterniatate.:):) florin, da, asa e, e vizibil stilul lui stefan, iubirea lui e pana la pranz:):), deci tot ideea lui. va multumim | |
| = question | Mihai Constantin [19.Jan.09 16:49] |
| carmen-manuela: definește "clonă"... sau: ce ar trebui să fac ca să demonstrez că nu sunt clonă? normal că urma să fiu acceptat pe siteul ăsta, unde se poate înscrie absolut oricine... am fost acceptat și pe altele (dintr-acelea în care intrarea nu e la liber, ci se analizează destul de exigent niște scrieri, de către niște oameni care - îndeobște - cu asta se ocupă. cu scrisul, adică), iar dacă ei consideră că meriți, te acceptă. dacă nu, nu. | |
| = mihai | Carmen-Manuela Macelaru [19.Jan.09 16:54] |
| vad ca urmaresti f promt si ai raspuns la fractiune de secunda, tocmai asta ma face sa cred ca esti clona. | |
| = erata | Carmen-Manuela Macelaru [19.Jan.09 20:24] |
| eternitate, prompt | |
| = un el și ea | Albert Codrescu [25.Jan.09 15:18] |
| Da, fine text, mai ales începutul. O varietate de stiluri întâlnite, de la recuzita postmodernistă cărtăreciană, la frustul Dinescian și mai apoi trecând prin poezia gen Ruse sau Cârlea. Orașul, clădirea, un el și ea. | |
| = Părere | Stefan Victoria [27.Jan.09 06:49] |
| Nu mă dau mare că aș ști cine știe ce poezie, așa că doar o să emit niște simple opinii. - Ultimele două versuri din prima strofă îmi par a rupe puțin cursivitatea, deși recunosc că, totuși, nu sunt puse acolo la voia întâmplării. - A cincea strofă mi se pare desprinsă din alt film, un pic mai contemplativă sau, nu știu, în alt registru decât restul. - Formularea “Cel mai mult ne place” este prezentă de două ori (a doua și a șasea strofă). Cred că, fiind un superlativ absolut, ar trebui folosit doar o dată. - “Ne ucide de fiecare dată” – aici e puțin ambiguu pentru mintea mea. Dacă stau să mă gândesc, poate că gestul de a “ne aprinde în loc de lumină” “ne ucide de fiecare dată”. Dar cred că ar trebui puțin clarificat. De asemenea, nu îmi place cum sună “ucide_de”, dar de! Este doar o opinie. În rest, imi place. Atmosfera construită mă duce cumva cu gândul la tinerețile furtunoase, cu țigări la bucată (sau sensuri incandescente), vremuri în care chiar știam și aveam chef “să vedem secole barbare pe sub roți de mașini”. În noi. | |
| = si-apoi cine t6reaba are? | mihai amaradia [07.Mar.09 09:17] |
| "ne place să stăm în colțul din coasta stângă e mai mult spațiu și parcă ferestre mai multe aici amenajăm un drum de țară pe care alergăm cu brațele deschise" desi sper ca aceste cuvinte sa nu ajunga la rufe murdare desi e bine si acolo mi-a placut sinceritatea trecuta a acestui poem vazut de mine prin lentile murdare sparte holocaustice chiar acoustice.placut mult imi place in deosebi spatialitatea versurilor sus metionate o spatialitate de gratar. ;0) | |