| = femeia-i o religie amestecată | dan herciu [06.Jan.09 15:45] |
| ..un poem reușit, scris cu multă sensibilitate..(îmi amintește de nichita : "doua culori ce nu s-au vazut niciodata, una foarte de jos, intoarsa spre pamânt.." ) rețin pentru colecție:) : "eu îți urmăream brațele cum își pierdeau măsura" felicitări! | |
| = Anana, | Afrodita Popescu [06.Jan.09 18:26] |
| în poemele tale cobori cerul până la înălțimea noastră,legi panglici roz cuvintelor și ne duci pe tărâmuri magice.cu placerea lecturii,al tau cititor constant,Afrodita | |
| = dan herciu | Nuta Craciun [06.Jan.09 17:26] |
| multumesc pentru interceptarea cu bratele... si pentru comentariu bineinteles...ce sa spun? orice poem are nevoie de feed-back pentru a a vedea accesul la receptarea lui, eu ma bucur sa pot contribui cu "bratele" mele la... colectie :) cu gand prieten anana | |
| = colectia de... cuvinte... | ioana matei [06.Jan.09 18:28] |
| un poem scris cu maiestria unei priviri exersata indelung in rotunjiri de sens..."în spatiul strâmt" cerul e chiar "înălțimea unei lacrimi"...iar "o religie amestecată" nu exista... o "întrebare nerostită" ma face sa tac... | |
| = atingere sublimă | T. Constantin Georgescu [06.Jan.09 18:38] |
| Deși descriptivă, poezia este o gazdă bună pentru metafore, ceea ce farmecă. Substanța poetului se află în fiecare vers, în fiecare cuvânt, măcar prin împrumut. Toate versurile și toate cuvintele se împrumută, între ele, pentru că au plecat împreună, în toate direcțiile. Eu cred că poeziile sunt scrise, apriori, și noi le captăm. Se vede că știți să captați, în preajma inefabilului. „ea poate coborî cerul până la înălțimea unei lacrimi” este o atingere sublimă. Înțelesul este atât de subtil, încât poate aduce prejudicii, prin interpretare tehnică. Restul bijuteriilor acestei tresăriri poetice, deși se văd clar, surprind plăcut. Preocupările celor două cântece nu formează un antagonism, spuneți printre rânduri, panglicile roz și imaginile dezbrăcate aparținând aceluiași sentiment. Abia acum am aflat ce poate face o întrebare nerostită... | |
| = parere | Ecaterina Bargan [06.Jan.09 18:51] |
| eu zic ca ai făcut un pas la dreapta, înspre realism, si nu e rău, mai ales că ai reușit să păstrezi din poetiv fără să cazi prea mult în plasa abisului dragostei, ce aduce adesea a nonsens. eu m-am convins că și bărbații plîng, doar că ei își ascund lacrimile mai abitir decît prizonierii de război își ascund crimele. eu zic că e frumos să fii sensibil și să-ți lași emoțiile pe față. spor la scris mai departe, te citesc. vezi că ai lipsă diacritice "în spatiul strâmt al inimii", versul trei de sus. | |
| = înălțimea unei lacrimi... | Teodor Dume [06.Jan.09 22:18] |
| nuța, ai scris un poem bun, ba chiar deosebit ca formă, discurs și capacitate de redare a mesajului "o întrebare nerostită topea amiaza din trupurile noastre" felicitări! cu sinceitate, teodor dume, | |
| = afrodita, ioana, constantin, ecaterina, teodor, cu scuze pentru intarzierea rasp | Nuta Craciun [08.Feb.09 21:47] |
afrodita multumesc de constanta! cat despre taramul magic… ma bucur ca ai ajuns acolo pentru ca stiu ca acolo ajung doar cei care rezoneaza la aceleasi lucruri ca mine! ioana ai dreptate ioana, rostul unei intrebari nerostite este sa … taca :) ma bucura trecerea ta!! constantin multumesc pentru comentariul tau si pentru acceptarea descritivului si a metaforelor… cred ca arta poetica consta exact in a stii sa captezi cuvintele si sa le asezi in preajma inefabilului... eu m-as bucura sa reusesc sa fac asta, macar pe alocuri ecaterina ma bucur ca ai vazut pasul acela … ma straduiesc sa depasesc „sentimentalul” desi recunosc ca nu e chiar usor… cand apare portativul, notele se pun singure... teodor iti multumesc pentru cum stii sa-mi masori lacrima mereu cu sufletul aproape | |