| = Invitație la... | Bogdan Butariu [06.Dec.08 11:26] |
| Emil! Îmi plac textele tale foarte mult, după cum am mai zis și cu alte ocazii. Maniera asta de curgere a textului, molcomă și "de neoprit" totodată, este cea mai potrivită pentru cititorul român de azi(cel puțin așa am impresia, dacă mă uit la cei care mai citesc azi proză!). E adevărat, pe unii îi cam plictisește; mă refer la spiritele mai tinere, care freamătă de aventură și de sete de..."ciorovăială" literară! Dar, există cealaltă parte, a celor care se simt bine citind texte mai "cuminți", dar cu o expresivitate epică bine conturată și solidă. În această categorie aș înscrie tot ce am citit până în acest moment. Personal, am mai spus-o și altor prieteni și colegi, nu agreez textele care abundă în expresii dure, chiar redundante; dar,nu pot să-mi explic de ce, pe unii dintre autorii unor astfel de texte(nu le zic literatură!)îi admir; poate pentru curaj... În schimb, savurez oricând literatura de bună calitate, unde pot "simți" personajele, în care pot "trăi" alături de ele întâmplările descrise; textele care trăiesc de la sine! Și pe Codrin l-am simțit destul de puternic, ca și pe Păliman de altfel sau alte personaje. Trăiește! Dincolo de acest efect pe care și-l dorește orice scriitor, nu cred că mai trebuie zis nimic. Pentru că umblând la elementele structurale ale unei nuvele de acest nivel, cred că strici ceva din farmecul ei. Mulți critici, din nefericire, nu iau în seamă acest aspect. Și astfel, se pierd o mulțime de texte valoroase. Sigur, unde e nevoie de corecturi sau mici revizuiri de typo, ori de logică inter-textuală, acestea nu trebuiesc neglijate;dar aici, nu este cazul! Vreau să te rog mult un lucru! La adresa http://bogdybutariu.blogspot.com/ , vei găsi "Lumea mea". Aș dori foarte mult să dezvolt aici un proiect literar și chiar cultural. Am trimis deja invitații câtorva prieteni pentru a putea posta pe blog textele proprii. M-aș bucura foarte mult să publici și tu aici. Pentru asta am nevoie de o adresă de e-mail, ca să trimit invitația. Adresa mea este: [email protected] Nu închei aceste scurte observații, înainte de a-ți dori, în pragul sărbătorilor, multă sănătate atât ție cât și familiei. Atât sărbătoarea Crăciunului cât și Anul nou să vă aducă multe bucurii, iar ție personal, inspirație cât mai "literară". Cu prietenie, B.B. | |
| = Bogdan, aprecierile tale... | Emil Iliescu [06.Dec.08 16:51] |
| Bogdan, aprecierile tale sunt dovezi pentru mine că mai există oameni care citesc cu plăcere texte care au la bază vechi credințe populare. Știu că poate gusturile literare s-au schimbat, este și firesc, cu trecerea timpului, dar o picătură din ceea ce a însemnat mit românesc trebuie să mai pâlpâie în sufletul nostru. Cu bucurie mă alătur proiectului tău literar și îmi poți scrie pe adresa: [email protected]. Îți doresc ca toate visele să ți se împlinească, iar Noul An să fie plin de reușite literare pentru cei ce ne citesc cu interes și, poate, ne apreciază. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = ... | Silvia Bitere [06.Dec.08 20:24] |
| Povestea merge foarte bine. L-am văzut și pe Codrin mare, am înțeles că dorește să pornească pe urmele tatălui său, l-am zărit pe Ilarie combinat cu forțele pădurii-Pădureanca, am aflat pentru a nu știu câta oară că există mit și forță a naturii și că omul se naște și moare atunci când înțelege fenomenul din care își trage seva vieții. Anuța este și ea femeie, se gândește la binele copilului ei, vrea să-l facă om de carte, dascăl. Ce vreau să spun. Foarte ușor de citit și asta se datorează talentului dumneavoastră, fără nicio îndoială, domnule Emil Iliescu! Și bănuiam că sfârșitul lui Ilarie nu este acela din pădure, nu atunci... Citim în continuare, că ne place. Silvia | |
| = Silvia, povestea... | Emil Iliescu [06.Dec.08 21:32] |
| Silvia, povestea va continua, fiindcă ursita abia acum se va face cunoscută. Ilarie va pleca dincolo, atunci când i-a fost hărăzit de Sus. Mulțumesc pentru sensibilitatea cuvintelor tale. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = povesti pentru oameni mari. la gura sobei | Dana Stefan [06.Dec.08 21:39] |
| pune lemne pe foc si spune mai departe, emil..:) stau ingramadita cu un lintzoi pe mine si te-ascult. cu o deosebita placere sa te citesc, Linea | |
| = Dana, tare aș vrea... | Emil Iliescu [06.Dec.08 21:47] |
| Dana, tare aș vrea să mai pot recrea interiorul domestic al copilăriei! Să mă simt mic și neștiutor și Bunica să mă ducă în sania poveștilor ei spre teritorii nicicând atinse! Este atât de greu, când privești în urmă, și simți că au plecat ființele, care te făceau să visezi și să fii fericit. Am să hrănesc magia focului din sufletul celui care mă citește și ce bucurie mai mare aș putea avea decât atunci când știu că oamenii mă înțeleg și devin alături de mine clipe din veșnicia în care cu toții ne-am născut, satul românesc! Cu mulțumiri și prietenie, Emil Iliescu | |
| = emil | Dana Stefan [06.Dec.08 22:27] |
| eu n-am avut sansa sa traiesc in universul satului, insa am avut bunici si am avut norocul ca erau mari iubitori de povesti. nu zmei si ilene cosanzene, ci mai degraba pitici, pricolici, drumuri incalcite, ca si povestile lor, prin padurile de la marginea apelor..povesti adevarate, traite de ei...vremuri pierdute.. retraiesc prin tine, serile miracuoase cind ii puteam privi mai degraba pe ei, in loc sa ma doresc o ileana cosanzeana,:) stateam ghemuita, ii admiram, cu sufletul hai hui, prin vai si coclauri.. daca inca se mai pot savura asemenea povesti, e bine pentru neamul asta, as vrea eu sa cred.. si iti multumesc pentru asta. | |
| = Dana, mă bucur... | Emil Iliescu [06.Dec.08 22:36] |
| Dana, mă bucur că ai poposit la margini de ape și pitici ți-au deschis potecă spre visare! Copilăria rămâne pentru fiecare dintre noi ca un sigiliu de foc, iar cei care ne-au ocrotit-o cresc sub talpa casei bătrânești ca stelele în veșnicie! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = la marginea basmului | Doru Emanuel Iconar [06.Dec.08 23:16] |
„spiritele mai tinere” gustă cu mare plăcere din paharul cu vorbe al domniei tale, povestelnice, măcar că nu prea are timp să se aventureze pe cele meleaguri măiastre ce cu atâta migală le așterneți una dupa alta, fără hodină. Vorba cuiva de aici: citim, citim , că ne place. Da’ am o rugăminte: să nu se sfârșească rău. Da? Doruleț | |
| = Doruleț, îmi era dor... | Emil Iliescu [06.Dec.08 23:25] |
| Doruleț, îmi era dor de critica ta obiectivă și de modul în care încerci să croiești cuvintelor potecă spre inimile oamenilor. Știu că ai timpul drămuit spre înțelepciunea cărților, așa că între prieteni totul se decantază în creuzetul gândurilor bune! Spiritul tânăr poate visa azi și la călătorii intergalactice, dar și la duhuri blânde de pădure. Și ăsta este lucrul cel mai important. Cât despre final, nu eu sunt cel care hotărâsc soarta personajelor, ci trecerea lor prin jocul zbuciumat al zodiilor! Cu prietenie și drag, Emil Iliescu | |