| = Anul 2050 | Maria-Gabriela Dobrescu [22.Nov.08 01:33] |
| Mi-a plăcut povestea lui Chatham. Sper însă ca ghețarii să se topească mult mai târziu... Cu prietenie, Maria | |
| = Mulțumesc, Maria... | Emil Iliescu [22.Nov.08 20:33] |
| Mulțumesc, Maria, pentru citire și sper și eu ca și tine ca oamenii să mai trăiască pe planeta albastră câteva secole! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Mirajul povestirii | Bogdan Butariu [23.Nov.08 06:17] |
| Emil, Ai un dar minunat: ușurința povestirii! Și cu acest dar ai realizat o nuvelă excelentă care, așa cum a mai observat cineva, aduce pe alocuri cu "poveștile" lui Jules Verne, a lui Ray Bradbury sau a lui Isaac Asimov. Ca singură deosebire de stilul celor 3 prozatori, ai ales inserarea în text a "liniarității" prozei românești. O proză fără explozii inutile, cum bine a observat Jack Spinner dar și fără ruperi de ritm. Mi-am propus de la bun început să citesc toate capitolele, pentru a nu judeca greșit unele aspecte. Și mi-a părut bine, la final. Cu toate că, drept să-ți spun, în timpul lecturii m-a cam luat "cu frig", textul mi-a lăsat la sfârșit un fel de căldură sufletească și chiar un licăr de speranță. Și visez în continuare. Dar visez acest sfârșit al omenirii puțin altfel! Cum anume? Te invit să afli, citind "Futurologica" mea,postată aici pe site; cea de a II-a încercare de proză SF. Cu prietenie, B.B. | |
| = echilibrul... | Teodor Dume [22.Nov.08 22:01] |
| da, un titlu reușit la fel și expediția și unele imagini îmbrățișarea zăpezii da, remarc echilibrul dintre bine și rău. fără el n-am exista... cu plăcerea lecturii, teodor dume, | |
| = Bogdan, îți mulțumesc... | Emil Iliescu [23.Nov.08 18:31] |
| Bogdan, îți mulțumesc pentru aprecierile critice, care mă bucură, știind că vin de la cineva care face proză de calitate. Am să citesc, cu siguranță, textul tău. Vezi tu, ceea ce este tragic în toate demersurile literare de sorginte SF de azi: toată lumea își imaginează scenarii dramatice pentru omenire! Ce bine ar fi să ne înșelăm și totul să rămână doar imaginație și lectură. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Teodor, mă bucură... | Emil Iliescu [23.Nov.08 18:34] |
| Teodor, mă bucură comentariul tău și faptul că mi-ai rămas un cititor fidel. Trebuie să facem totul pentru ca acel echilibru, de care vorbeam, să dăinuie cât mai mult. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = ...zvonul amintirii trecerii unei umbre | Călin Sămărghițan [23.Nov.08 19:48] |
| E o proză scrisă cu un ton grav da capo al fine. Se remarcă o atenție specială acordată de autor descrierilor, dar mai ales m-a impresionat finalul prin proiectarea existenței personajelor (am spus la plural căci am luat în calcul și câinii) pe fundalul unui destin planetar, și aici cred că excelează textul domnului Iliescu. E vorba de sfidarea timpului, a destinului și a morții înseși, prin ceea ce a reprezentat, preț de o clipă cosmică, existența ta puternic întemeiată în sensul lumii în care ai trăit, dar infimă în comparație cu viața unui univers inimaginabil. Un spirit sarcastic ar fi păstrat câteva exemplare umane într-o "grădină zoologică", dar nu este cazul aici, căci spiritul autorului a conservat natura umană într-o... operă de artă. Acesta e și mesajul textului, ce tinde spre sublim: deși se autodistruge din egoism și lăcomie, natura umană va păstra întotdeauna figuri izolate (opere de căpătâi), care își vor asuma cu demnitate destinul comun, dar care, de cele mai multe ori fără voie, vor reprezenta în fața eternității valoarea absolută a acelei naturi. | |
| = D-le Călin, ați intuit... | Emil Iliescu [23.Nov.08 22:28] |
| D-le Călin, ați intuit perfect mesajul, pe care Chatham îl transmite posterității sale. Omul nu va putea fi înfrânt niciodată pe deplin, nici de timp, nici de alți dușmani. Fiindcă el, omul, a știut să iubească, a crezut, a sperat, a cercetat, a aflat și poate singura lui vină este că nu a știut unde să se oprească din dorința lui de hegemonie universală. Poate generațiile viitoare vor fi mult mai echilibrate în actul de stăpânire al acestei planete minunate! Cu mulțumire pentru comentariul d-voastră, întotdeauna de esență! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Aveti... | Jack Spiner [24.Nov.08 13:23] |
| ...o imaginatie bogata, domnule Emil. Foarte frumos ilustrata in cuvinte. Imi pare rau ca s-a terminat atat de repede aceasta poveste SF. | |
| = Jack, din păcate... | Emil Iliescu [24.Nov.08 18:38] |
| Jack, din păcate, imaginația mea este hrănită de realități tragice, în cazul în care omenirea va continua să pericliteze în mod irațional această planetă. Îți mulțumesc pentru consecvența citirii! Cu prietenie, Emil Iliescu | |