| = pe urmele actorului îmbătrânit | Maria Prochipiuc [07.Nov.08 08:22] |
| Viața ca un avion de hârtie? Mi-a plăcut mult versul: lepădându-și tălpile-n nisip, o imagine deosebită, efemerul din noi și din tot ce ne înconjoară, mi-aș dori să înțeleg gândirea ta, oricât ai încerca pentru tine cuvântul are o altă semnificație, trebuie să parcurgi o vreme în lumea celilalt să-i poți înțelege modul de a privi lucrurile. Încerc să pătrund, dar e posibil să fie doar lumea mea, și așa este ceva. | |
| = Maria Prochipiuc | Mahmoud Djamal [07.Nov.08 10:10] |
| eu cred ca poemul e implinit daca ti-a placut acel vers, nu stiu daca-i atat de important sa intelegi gandirea poetului, cred ca-i mai important ce reuseste sa-ti sugereze poezia sa. cu deosebita consideratie si prietenie | |
| = "plans" | Ioana Geier [07.Nov.08 11:32] |
| Frumoase aceste reantoarceri la..."cortul primordial",(daca-mi este permis sa zic,in loc de gradina primordiala-in cazul de fata),acest "plans"pe limba materna,revarsat si peste noi. Ioana | |
| = părerea mea! | Marius Surleac [07.Nov.08 18:39] |
| Din câte văd eu, după citirea textului Danei Banu, nu găsesc nici o asemănare între cele două texte, cu excepția cuvintelor: "avion de hârtie" și "cartier". Ideeile sunt complet diferite. Aici e imaginea unui copil alergând și regăsirea autorului prin amintiri, cu descrierea zonei geografice din care provine. Tablourile sunt simple și trimit la o zi toridă de vară. Ca o observație, aveți următoarele greșeli: „avoin” – corect ar fi „avion; „ce-și au” – corect ar fi „ce și-au”. La Dana – complexitatea este cuvântul de ordine, apare starea meditativă, tenta melancolică care se mulează perfect în anotimpul în care este scris și din care reiese indirect: Toamna – și se potrivește perfect cu ziua rece de azi care de altfel a fost ca un semn ca iarna e aproape: „nostalgizăm pe tăcute vine iarna depărtare a mea/ vine iarna și noi suntem abia la jumătatea drumului”. Ars poetica este bine conturată în poemul Danei prin trăirea intensă ce reiese din cuvintele sale, prin tablourile profunde și pline de viață care se leagă într-o avalanșă de simboluri. Atemporalitatea și unicitatea clipelor reies foarte clar din textul Danei: „deși habar n-ai cine ești(în fiecare dimineață ești altul)”. „Trenul” este un lait motiv care se gasește în multe din textele Danei, și sugerează căutarea, activitatea continuă de cunoaștere a oamenilor și a universului în care se învârte propria sa persoană. Finalul este unul care îmi aduce aminte de copilărie, atunci când strigam asemănător după avioanele care treceau pe cer – de unde e de la sine ânțeles pitorescul unei societăți comuniste în care astfel de momente aduceau frumosul în ochii unui copil. | |
| = pentru Marius Surleac | Silvia Goteanschii [07.Nov.08 18:45] |
| Marius, tu ai comentat poemul lui Mahmoud sau cel al Danei Banu? mai mult al D B se pare, de ce aici și nu în pagina ei? | |
| = ! | Marius Surleac [07.Nov.08 18:52] |
| Silvia, am comentat pentru amândouă textele. Domnul Djamal a afirmat că textul Danei Banu este asemănător cu acesta. Eu îl citisem întâi pe cel al Danei și apoi am venit și pe textul de față pentru a vedea ce se aseamănă și am lăsat comentariu în care explic cum am văzut eu ambele texte, și faptul că cele două texte se aseamănă prin repetarea a două cuvinte. | |
| = multumiri | Mahmoud Djamal [08.Nov.08 20:08] |
| tuturor va multumesc de trecere si pt semne. marius, Dana n-are nevoie de aparator deoarece eu n-am spus decat ca ea s-inspirat din poezia mea si nu cred ca este o fapta rea sa te inspire un text. pe Dana o cunosc destul de bine virtual vorbind si este una dintre putinii poeti pe care ii admir si ii respect. cu stima | |