Comentariile membrilor:

=  ce stare dulce	silviu viorel păcală [04.Nov.08 17:14]
de învelit inima
=  Desertul este frumos	Virginia Popescu [04.Nov.08 18:31]
"Desertul este frumos pentru ca ascunde undeva o fantana....", spunea Micul Print visator. Si dragostea poate sa infloreaca, daca cel / cea care viseaza crede cu adevarat in ea.....
=  rugaciune	Doru Dorian David [04.Nov.08 18:48]
Titlul imbraca poemul construit pe un trup de printesa! Ea printesa ori poezia este hasurata cu linii feminizate, poetul detine tainele/puterea/mirificul unui suflet sensibil extrem de sensibil! Iata, impartasirea iunirii este totala, blanda, rodnica! "dar vin să-ți bucur visatele câmpii, tu știi că n-am să plec așa cum alunecă vântul și nici când apa te va ocoli." Finalul este pustiitor, icadrat in cateva imagini forte bine realizate: "îți simt cuțitul așteptării în piept o pradă fără chip, dar la sfârșitul rugii ne vom preface, arși de sare, în doi copaci înalți de nisip." Ozi buna!
=  părere	Marius Surleac [04.Nov.08 19:19]
Un poem curgător precum ochii după oază - îmi place cum e scris, imaginile sugerate, așteptarea și nevoia reciprocă dintre cele două suflete. O prințesă - miraj. O întrebare totuși: "arși de sare" sau "soare"? Mi-a plăcut! Cu prietenie, Marius
=  la sfârșitul rugii ne vom preface	Silvia Goteanschii [04.Nov.08 19:37]
Iubitul meu, tu sapi în tot acest deșert fără încetare fântâni, - Călin, foarte frumos, și uite, mă simt foarte bine să găsesc la mine ceva tangențe cu poezia ta - "te-am găsit plângând pe scările de lut cu ochii săpând o fântănă" vers din "semn de neiubire" cu diferența că la tine e semn de multă multă iubire! apreciez: îți simt cuțitul așteptării în piept o pradă fără chip/ dar vin să-ți bucur visatele câmpii cu prietenie, silvia
=  "Visele mele de argint"	Maria-Gabriela Dobrescu [04.Nov.08 22:02]
Sunt sigură că ea îți va răsplăti toată așteptarea aceasta pe care puțini suntem cababili să o ducem la bun sfârșit. Până când se va putea lăsa mângâiată de palmele tale arse de căutarea-ți necontenită, las-o să se alinte "în somnul viselor tale". Ne-ai arătat încă o dată în stilul tău inconfundabil că dragostea cere așteptare și sacrificiu. Cu prietenie, Maria
=  Oaspeți buni	Călin Sămărghițan [04.Nov.08 23:30]
O credeam o poezie mai departe de stilul meu, dar acum, odată cu seara, mă regăsesc. Și ce de oaspeți! Silviu, m-ai surprins. În urma scrierii a rămas o expresie pe care n-am putut-o integra. Asta era: "mă învelesc cu tine". Ai spus-o tu și mă bucur că a rămas măcar ca impresie. Virginia, Micul Prinț are întotdeauna dreptate. Fiecare cu oița lui. Există câteva fundamente ale întregului ciclu "Fardad", "fântâna" și "deșertul" sunt două dintre ele. Nu știu dacă cred în ea, dar știu că există. Doru, da, e vorba și de "prințesa", și de "poezia", și chiar de "ea"/aceea. Sunt toate la un loc, întru una. Ai spus "rugăciune", din nou da, e ușor mistică poezia asta, ca dealtfel, întreg ciclul amintit. Cu titlul mi-am bătut ceva capul, mă bucur că n-a fost inutil. Și iarăși da, e "construit" piatră cu piatră, fir cu fir de nisip, chiar dacă nu-mi prea stă în fire. Marius, ai amintit elemente cheie, inclusiv mirajul. Ai spus "oază", e bine, eu n-am spus nimic. E "sare", sare care arde. "Soare" apare și în primul vers al strofei; soare - apă evaporată/deșert - sare, cam asta e linia de acolo. Silvia, e frumos versul tău, n-am prea citit nimic în ultimul timp, dar de aici am să trec și pe la tine. Sfârșitul acela al rugii e un moment aparte, dar încă n-a venit. Probabil e semn că cilcul va continua. Iar legătura dintre "ochi" și "fântână" e o relație tare dragă mie. Fântânile sunt ochii adâncului, iar apa este privirea. Maria, nici măcar eu nu știu dacă o voi putea duce până la capăt. Îmi place să cred că da. Și chiar dacă toată așteptarea nu va fi decât o iluzie, înseamnă că tocmai iluzia această deține în ea întregul sens. Cum spuneam, nu-mi prea văd stilul aici, dar încă nu-mi dau seama ce altceva a mai intervenit. Nu lua de bun tot ce spun, se prea poate să greșesc. Vă mulțumesc tuturor pentru citire și semne, și tuturor celor care simplu ați citit. Cu recunoștință.
=  Fardad	Dana Stefan [05.Nov.08 10:39]
Prințesă de nisip.. nisipul, lichid ca apa, fierbintele ca focul.. Printesa de nisip va lua forma lucrurilor tale care se vor mula in ea. placerea va fi resimtita cand o sa ajungi sa umbli pe oriunde alaturi de ea, cand o sa stai pe langa ea, cand o sa va vorbiti si tu, si ea, intr-un soi de cautare a tihnei, a sigurantei, a regenerarii.. iti doresc ca in silueta ei supla sa te infunzi, matrice, ca si in nisipul de la marginea marilor.. Linea
=  Matrici	Călin Sămărghițan [05.Nov.08 16:34]
Da, Dana-Linea, poeto în culori, pe oriunde și peste tot, o întreagă altă viață. Ne vom regenara din tot ceea ce suntem. Ne vom fi matrici unul altuia. Ai văzut totul atât de limpede! Important este să știi că vine, motivul zilei de mâine. Și apoi o întreagă mare, exact!
=  gala și prințesa de nisip	carmen nicoara [07.Nov.08 00:03]
dacă pot să îndrăznesc consideră caravana mea drept răspunsul prințesei de nisip acum chiar îmi pare rău că nu am citit textul tău înainte să fie un adevărat răspuns gala mea de nisip forța setea să dispară cu trupul prințesa ta de nisip e apa însăși e forța și speranța acceptarea care te duce dincolo de deșert o rugăciune spre împlinire când nu mai contează setea foamea sau scrisul cum spuneai cu admirație carmen nicoară
=  În jurul oazei, la o cană cu apă	Călin Sămărghițan [07.Nov.08 09:38]
În deșert întâlnirile sunt rarisime. Acolo totul este împotriva umanului: siliciu în loc de carbon, sete în loc de apă, viziuni morganatice în loc de real. Acolo trebuie să ai companioni adevărați, dar aceștia nu au nici unul două picioare. Ba coadă și latră, ba cocoașă și scuipă, ba aripi și țipă. Dar te scot la liman.