| = Închiderea în somn vs. veghea perpetuă | George Pașa [23.Oct.08 22:15] |
| Aici parcă se reconfirmă ideea că nu există un izvor unic al simplității. O ușoară tendință de clasicizare parcă răzbate de dincolo de literă, ceea ce ar putea însemna că adevărurile poetice mai pot fi (poate chiar mai trebuie) rostite și sub această formă reflexivă. Cam atât, restul e dincolo de tăcere, dacă mi se permite această parafrază. | |
| = mă bucur | Adela Setti [24.Oct.08 11:37] |
| că te-am inspirat, Ela :) probabil inconștient, ai dezvoltat pe marginea Aritmiei mele. îmi place când poezia comunică subteran. Adela | |
| = pașa, adela | Ela Victoria Luca [24.Oct.08 11:47] |
| pașa, nu există un singur izvor. de aceea căutăm mai departe. adela? o mă uit în pagina ta, să văd despre ce vorbești în comm. poezia asta este inspirată doar de realitățile multiple di jurul meu, dn mine. și e scrisă la căpătâiul unui om. mulțumesc, ela | |
| = adevarat am intuit | Ecaterina Bargan [24.Oct.08 12:16] |
| ca ceva totusi se intimpla, citind textul tata, mai sumbru, mai trist... oarecum altfel. si aici se simte, relfuxul. este, da, foarte sensibil, in aceste texte mai evident, razbate mai leste, circumstantle supun la debarasarea de surplusuri. multumesc ptr aceasta emotie transmisa in versuri, si ai grija de tine. sa fii bine. | |
| = când se întorc lucrurile și te privesc... | Valeriu Sofronie [25.Oct.08 00:07] |
| Metafora asta " un suflet pe genunchi " are atata tragism in ea. Lucrurile care se intorc și te privesc în ordinea inversă... comunica ceva din cea mai adanca legatura care se intampla intre noi si restul lumii...complicitatea lor la desfiintarea noastra, bucuria lor la bucuria noastra...starea de intelegere nu le poate ocoli... Daca in noi nu va incolti gandul mortii, nu vom putea creste...ramanem seminte uscate intre ciulini...Zici asa de trist si de adevarat: "vei sta pe un scaun și oglinzile se vor întoarce va ticăi un secundar și nu îl vei fixa cu privirea cu nimic și te duci" Dumnezeu sa iti binecuvanteze cuvantul. Cu prietenie, valeriu. | |
| = Ela, tu care potrivești cuvintele să atingă sufletele... | marius nițov [25.Oct.08 12:53] |
| Ela, tu care potrivești cuvintele să atingă sufletele, cugetele, conștiința luminii care nu umbrește lucrurile o dată rostite, faci din despărțire o posibilă întâlnire, chiar dacă e undeva ceva rostit cu nuanțe categorice. Dar aici e locul unei desfășurări interioare la înălțimea stărilor sufletești alese. Cu plăcerea acestei impresii! | |
| = mulțumesc | Ela Victoria Luca [26.Oct.08 12:36] |
| ecaterina, valeriu, marius, mulțumesc pentru semnele voastre aici, așezate în ordinea firească a lucrurilor, a întâmplărilor. ela | |
| = si te duci | ioan ravel [27.Oct.08 11:24] |
| rascolesti afund in sufletul omului cu aceste versuri. de aceea inima cateodata bate nebuneste, altadata aproape ca nu mai bate. o poezie care, in tristetea ei, promite prin plecare un alt inceput. | |
| = ravel | Ela Victoria Luca [28.Oct.08 16:46] |
| de nu s-ar mai răscoli, nu s-ar mai scrie, de prin suflet, prin alt suflet. și să nu fie dus, e încă timp de trai și de suflu. mulțam, ela | |