| = Sfant nu-i nimeni... | Ioana Geier [20.Oct.08 15:46] |
| Sfant nu-i nimeni,ca la carte, Insa nu toti se "ridica". Bun: tu zici ca stai de-oparte Dar cerneala...pica...pica... | |
| = Explicație necesară | Rodean Stefan-Cornel [20.Oct.08 15:34] |
| E-o poantă chiar destul de tare Dar s-o-nțeleagă fiecare, Colega dragă, fii drăguț Și amintește de Coruț! Cornel | |
| = Răutate | Ruse Ion [20.Oct.08 17:05] |
| Am și eu o mare "boală", De o vreme, pe Pițurcă... Fi'ndcă la Națională, I-a-nvățat să joace... țurcă. Cornele, am ți eu două nelămuriri: 1 -de ce am fost trimis la "atelier"(poate, pentru că am scris chintă, cu "k"... dar am remediat); 2 -care-i șpilu' cu trimiterea la Pavel Coruț? Nu m-am prins. In rest toate cele bune, Ion | |
| = "Quinta spartă" | Rodean Stefan-Cornel [20.Oct.08 22:03] |
| La prima întrebare "nu mă bag", că nu am timp. A doua întrebare este, în sine, ea însăși o poantă bună. Îmi dau seama acum, că neînțelegând catrenul meu, înseamnă că în epigrama ta ai făcut o poantă foarte bună, fără ca să-ți dai seama, ceea ce cred că se întâmplă foarte rar. Hai să-ți explic cum am înțeles eu epigrama ta. Poanta "de bază" rezulta din asocierea dintre cărțile de citit și cărțile de joc, ceea ce nu ar fi fost ceva deosebit, dar poanta este amplificată și devine foarte bună prin folosirea sintagmei "zece chinte sparte". Deci se pleacă de la cărțile de citit, se ajunge la cărțile de joc și... iar ne întoarcem la cărțile de citit, pentru că... zece chinte sparte pot însemna și zece exemplare din cartea lui Pavel Coruț "Quinta spartă" (scrisă așa, cu "Q"), cu care a avut un succes nemaipomenit în anul 1993! Bună poanta, nu? | |