| = și glasul din adânc... | Teodor Dume [19.Oct.08 19:18] |
| intervenit în prima parte, poemul poate fi unul bun. îmi place finalul, curat și trecut prin inimă "În toamnă de durere bradul a-ngălbenit și glasul din adânc se stinge-ncet chemându-mă pe nume." cu sinceritate, teodor dume, | |
| = . | Iolanda Bob [20.Oct.08 01:20] |
| Mări Ioane, Copil Frumos, Scoate cuvântul ”pădure” din textul ăsta, să rămână un poem ”cum de tristețe ramurile-și frânge. În toamnă” Somnușor. | |
| = Raspuns d-lui Dume. | Ioan Marginean [20.Oct.08 12:49] |
| Multumesc pentru apreciere si interpretare. Glasul din adinc ma va urmarii probabil mereu. Stramutarea, dezradacinarea, adaptarea sint de fapt nu numai cuvinte, ci de asemenea trairi! cu stima Ioan. | |
| = Re. Iolanda... | Ioan Marginean [21.Oct.08 11:40] |
| Cuvântul "pădure" este un cuvânt deosebit al limbii române și înseamnă în acest poem, dacă se întelege desigur, mult mai mult decât o simplă adunătură de copaci. La români, mai mult ca la alte popoare, se apropie acest cuvânt mult de suflet și dor. Multumesc pentru trecere, Iolanda! Ioan. | |
| = o citire placuta | cornel marginean [26.Oct.08 20:50] |
| E o poezie frumoasa, tonul si metrica lina, asezata, imi aminteste de un poet american care a scris poezia ,,Splendoare in iarba,, Am simtit esenta dorintei tale. | |