| = nimeni nu pariază pe tristețe | Silvia Goteanschii [13.Oct.08 18:22] |
| Aleg din text tot ce a intrat în sufletul meu: citesc semnele timpului în miocarduri și pericarduri făcute ferfeniță / bastonul bufonului preferat al uitării / plexul care a cucerit marea galbenă roșie sau neagră îl închid în templului interzis al ezitărilor și nepăsărilor o ultimă reprezentație a păpușilor bunraku purtate cu durere scapă doar partea de suflet care nu se lasă mânuită și regizată încalecă pe-un cocor și o zbughește în altă duminică unde nimeni nu pariază pe tristețe - întrezăresc aici un joc trist al tranformării unei realități afective îmi place și ideea că sentimentele pot avea o gimnastică a lor | |
| = silvia | carmen nicoara [13.Oct.08 18:33] |
| ai intuit bine jocul sentimental până la urmă totul se reduce la ludic cât timp știm încă să ne jucăm suntem nemuritori mulțumesc de trecere și de comm | |