| = Octombrie fără întoarcere - III - | Doru Dorian David [12.Oct.08 19:21] |
| nu m-am oprit din lectura! ma gandeam la un semn final! dar este normal sa las si acum o urma chiar daca nesemnificativa! Zile frumosae! | |
| = "Taine nescrise" | Maria-Gabriela Dobrescu [12.Oct.08 22:59] |
| Visul și iubirea sunt două taine nescrise și greu de descifrat. Destinul Mariei a fost trist. Dacă am putea să pătrundem vreodată misterele acestea poate nu ar mai exista asemenea destine. Dacă... Înduioșătoare povestea aceasta și plină de înțelesuri. Cu prietenie, Maria | |
| = Doru, un semn... | Emil Iliescu [13.Oct.08 20:50] |
| Doru, un semn, cât de mic, venit din prietenie, poate fi la fel de bogat ca o mie de daruri regești! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Maria, destinele oamenilor... | Emil Iliescu [13.Oct.08 20:53] |
| Maria, destinele oamenilor sunt întotdeauna prinse între două mari taine: visul și iubirea. Important este ca să le facem pe amândouă să trăiască alături de noi! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = * | Andrei Trocea [14.Oct.08 10:51] |
| emil iliescu, ieri mi-a trecut prin gand proza aceea cu stapanul lupilor si ma gandeam ca daca dupa atata timp, mi-a ramas in memorie atmosfera si firul dinauntrul ei, asta e un semn al talentului si indemanarii autorului. nici de aici nu pot pleca fara sa admir felul in care dozezi evenimentele, in asa fel incat sa il scormonesti pe cititor si sa nu-i dai pace, sa vrea sa umble mai departe prin textul tau, sa dea de firul ariadnei. in plus am de invatat din expunerea simpla la care ai ajuns, in care picaturile lirice sunt presarate doar atat cat sa incante si sa linisteasca ochiul. cu prietenie, andrei ot tg ocna | |
| = Andrei, încerc... | Emil Iliescu [14.Oct.08 13:24] |
| Andrei, încerc în ultimul timp să fug de frazele lungi, fără cap și coadă, și de șuvoaiele lirice, păstrând sub peniță doar câteva picături, cum bine le-ai numit. Poate este mai bine așa, poate, nu! Sunt fericit că am cititori și prieteni precum ești tu! Cu prietenie, Emil ot Chitilisburg | |
| = Anotimpurile nu se mai întorc niciodată... | Mihail Gabriela [14.Oct.08 22:36] |
| "Anotimpurile nu se mai întorc niciodată...în forma în care au trecut peste destinele noastre... Ele sunt unice în derularea lor, cum unice sunt și evenimentele care le-au împlinit, care le-au dat viață, acoperindu-ne iluzoriu de foi de calendar, ca niște coroane mortuare pline de amintiri gravate pe ele." Am citit cu sufletul la gura toate cele trei parti ale povestirii. M-a miscat profund comparatia pe care ati facut-o cu acele coroane mortuare pline de amintiri. Un adevar dureros dar pe care trebuie sa-l acceptam intr-o buna zi. Numai ca, acea zi ne-o dorim sa fie cat mai indepartata. Cu stima, gabrela | |
| = Gabriela, viața ne dăruiește... | Emil Iliescu [14.Oct.08 23:25] |
| Gabriela, viața ne dăruiește atât de puțin și ne ia totul într-o clipă! Depinde doar de noi să o convingem să zăbovească cât mai mult lângă sufletele noastre. Cu prietenie și mulțumiri pentru trecerea ta, Emil Iliescu | |
| = "cât alb a strâns..." | Roman Anamaria [15.Oct.08 00:09] |
| Dacă a existat, Maria ar trebui să-și găsească liniștea... iar dacă nu a existat, există acum, creată de dumneavoastră, domnule profesor! M-a impresionat acest "Octombrie fără întoarcere" (cuprinzând toate cele trei părți)... m-au impresionat și expresii precum: "fiecare om cu locul și gândul lui" ori "cât alb a strâns (timpul) sub fruntea-i măcinată de problemele noastre, ale oamenilor". mulțumesc pentru clipele de lectură, anamaria | |
| = Anamaria, trecerea ta... | Emil Iliescu [15.Oct.08 23:23] |
| Anamaria, trecerea ta la o oră târzie prin textul meu înseamnă pentru mine foarte mult! Maria există, nu fiindcă i-am imaginat eu o poveste tragică. Ea există datorită ție și celor care mă citesc. Și pentru asta nu pot decât să vă mulțumesc! Cu prietenie, Emil Iliescu | |