| = Maestre | Cornel Ștefan Ghica [10.Oct.08 08:57] |
| frumos și aproape (mai) ne-zboară păsările-zile. și înalte mai sunt distanțele între ceruri. mi-o plăcut cănd "i-am spus în dimineața a patra stai pasere acasă dar ea a rupt iar aerul a lăsat inima dar bătăile ei numărate erau un fel de crivăț venise uitarea acasă" am remarcat, în mod deosebit, când "i-am făcut culcuș i-am pus pene am închis strigătul în colivie dar paserea mea tot acasă a venit". o poezie-geneză, un (mic) dumnezeu-om-cu-pene care ne lasă cu nimikul în urmă și în ceruri. frumos. cu respect, Cornel Ghica | |
| = Dragă confrate Ștefan Ghica ...dacă această strigare a mea | florian stoian -silișteanu [10.Oct.08 10:48] |
| Dragă confrate Dacă această strigare a mea rotujit ție unmesaj un semn o bucurie ferict sunt.Dacă umblarea aceasta a rostului prin poezie a trezit adormitul de sine fericit mă aflu.Dacă dumneata frate spui că aici se află drumețului cuvânt de apreciere fericit mă numesc.Dacă încercarea aceasta a fost pe înțelesul dumitale bine mi se umblă în inimă și iată mă îndatorez și mă oblig și mai departe.Îți mulțumesc Vă mulțumesc. | |
| = omul pasare | cezara răducu [10.Oct.08 21:35] |
| mă întreb uneori cine fost mai întâi:florian silișteanu sau pasărea? adică mi-a plăcut. cezara | |
| = Florian, pasărea măiastră... | Emil Iliescu [10.Oct.08 21:47] |
| Florian, pasărea măiastră suie în fiecare noapte să vadă dacă în cer au adormit visele noastre. Dar visele noastre, simple și dureroase, uneori, nu mai au puterea de a urca sub tâmpla blândă a aștrilor. Pasărea revine și neființa cerului o poartă pe aripile-i de crivăț, lăsându-ne mai săraci cu un alt cer! Când vine iubirea, renăscând din cenușa amintirilor, atunci șoptim: "nu...nu e nimic în cer, fără tine!" Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = nu există om..el încearcă să devină trudește..dar pasărea să știț | florian stoian -silișteanu [11.Oct.08 01:47] |
| dragă cezara dragă domnule emil să știți dumneavoastră că nu există om...că a sosi curând ziua în care o să înțelegem aceasta.De aceea paserea înainte/ne călătoare numa arată pe unde locuim unde cuibul nostru de oameni rotitori pune gândului speranța ca deșteptător.Vă mulțumesc pentru cuvine așa frumoase | |