| = Adriana Lisandru | Cristina Voicu [07.Oct.08 23:53] |
| superbă imagine creați aici: "nu știu ce-am răspuns încă îți sărutam în gând umbra mâinii apoi urma umbrei apoi urma m-am întors să te văd era doar orașul venind după mine târâș..." Îmi plac și "păpădiile uimirii", "gustul amărui" al tăcerii și ultima strofă, puternic strigătul interior, deși încă stau să mă gîndesc cum e fericirea aia cu gura pe dos și cămașa de forță intrată în carne... În rest... un poem care îmi spune ceva, deși e cumva deconcertantă alternanța persoanelor (mai ales în strofa cu luntrea) și typo la "s-ar lasă amiaza", "intrata în carne" | |
| = Adriana | angela spinei [07.Oct.08 21:45] |
| ce frumos stii tu sa spui aici uneori te visez când mă trezesc dimineața mă strânge cum o cămașă de forță intrată în carne atunci îmi întorc gura pe dos și urlu fericită în mine ca într-o peșteră. si ce sensibil aici timpul tace tu taci doctorul spune mai departe ceva despre o viață normală deschizi ușa aceea de parcă-ți deschizi oasele pieptului tot ce vrei este să ajungi undeva și să dormi si dureros peste tot dar imi intorc gura pe fata si iti spun ca imi place mult textul cu prietenie as | |
| = Am citit cu foame și dragoste | George Floarea [07.Oct.08 23:53] |
| Construcția și simbolistica acestui poem sunt fără cusur. Ultimele două strofe sunt de fapt rădăcinile viguroase ale acetui poem ce mie îmi pare un arbore crescut armonios în pământul fertil al poeziei adevărate. | |
| = da | Valeriu Sofronie [07.Oct.08 21:59] |
| DACA NU TE SUPERI, ADRIANA, AS VREA SA ITI CITESC POEMUL SI ASA: vine toamna zicea vine toamna zicea nu știu ce-am răspuns încă îți sărutam umbra ai douăzeci și unu de ani un doctor îți spune că nu ai scăpare deschizi ușa aceea de parcă-ți deschizi oasele când mă gândesc la tine aud cum o cheie desface porțile o femeie frumoasă purtându-ți toți pruncii sub cercul de fier întinde mâna deschide-mă știi noi doi am putea scrie lumea am putea rostogoli noaptea ce facem cu lumea aceasta? m-ai întreba suflându-mi păpădiile din păr fă-o măr ți-aș răspunde să-l mușcăm cu foame și dragoste cu foame și dragoste până la sâmbure Restul din mine si din tine este istorie si clipa. Valeriu. | |
| = răspunsuri | Adriana Lisandru [08.Oct.08 01:13] |
| Prieteni, va mulțumesc pentru generozitatea aprecierilor. Domnule Sofronie, interesantă varianta dvs...deși cam telegrafică, recunosc. vă mai aștept. Cristina, da, văzusem și eu acele typo, dar mă bucur că a fost cineva mai atent decât împrăștiata de mine. :) | |
| = Turn construit din materia poeziei | razvan rachieriu [08.Oct.08 14:42] |
| Turnul construit din materia incasabilă și indestructibilă a poeziei și a singurătății, întărit cu armătura spiritului, își deschide poarta doar iubitului și odată cu el te invadează o lumină orbitoare ce preface noaptea într-un “bulgăre de sare” sfărâmicios. Am remarcat transformările tale în lebădă, ale nopții în “bulgăre din sare de mare” și ale taxiului în luntre. Un plus pentru ultima strofă și pentru stilul puternic și penetrant. | |
| = Răzvan | Adriana Lisandru [08.Oct.08 15:36] |
| Mulțumesc pentru lectura atentă; mă bucură trecerea ta. | |
| = lume de construit in ea și... | Plopeanu Petrache [08.Oct.08 20:16] |
| Acest taxi-luntre condus de un șofer-luntraș întrutotul Charon, face posibilă oscilarea între a fi și a nu fi, un a fi și un a nu fi în care toate se trec și se petrec ca într-o aparentă poveste de iubire între un bărbat și o femeie care nu se cunosc , dar se așteaptă unul pe altul de la începuturi. Excelentă strofa: "știi noi doi am putea scrie lumea de la primul cuvânt am putea rostogoli noaptea de la unul spre celălalt până s-ar face un bulgăre din sare de mare din bulgăre un pește cu solzi aurii ar sări drept în brațele tale s-ar lăsa amiaza peste toate dorințele ce facem cu lumea aceasta? m-ai întreba suflându-mi păpădiile uimirii din păr fă-o măr ți-aș răspunde să-l mușcăm cu foame și dragoste cu foame și dragoste până la sâmbure" De-a dreptul lume este această strofă a poemului tău atât de doritor să învie ceea ce nu se poate decât în prezența divinului. Felicitări și mulțumesc pentru versuri Cu prietenie PP | |
| = Re: Petrache Plopeanu | Adriana Lisandru [08.Oct.08 20:49] |
| multumesc, e o surpriza placuta comentariul acesta. ultima parte a interpretarii dvs e cumva straina de intentia mea...dar, de ce nu? cititorul are liberatea sa in re-constructia textului. ma bucura aprecierea acelei strofe; intre timp, am simplificat putin si inceputul. va mai astept. salutari Targovistei. :) | |