| = Din nou, brațele... | Rodean Stefan-Cornel [02.Oct.08 15:54] |
| Într-adevăr, adolescența este vârsta la care ne punem primele probleme existențiale, iar cele legate de obsedanta întrebare "Ce aș fi eu fără tine?", au prioritare... Mi-a plăcut ideea poemului, și realizarea, deși sunt din nou, aproape convins că acest gen de poezie nu face parte din "trendul" agoniei, nu pare "cool", nu este "O.K." pentru toți editorii, nu va fi în curând un "boom", numele tău nu va fi un "brand" scriind asemenea poezii, nu ți se va face "lobby" pe acest site, adolescenții nu-și vor crea un nou "look", după imaginea ta, pagina ta nu va avea un "rating" mai mare, nu se va face în următorii ani niciun "show" cu astfel de poeme........ "ups!", m-am cam lungit..... de fapt voiam să spun că "avangardiștii", moderniști și postmoderniști (care folosesc doar cuvinte din cele puse de mine în ghilimele), ar putea obiecta că: - expresia "eu fără tine" este un "clișeu"; - imaginea cu țărmul fără ape a fost prea mult folosită până acum; - încolțirea iubirii este ceva depășit stilistic ș.a.m.d. Mie, însă mi-a plăcut aproape totul și, pe părți, și în ansamblu (nu prea mi-a plăcut, sau n-am înțeles, "lumina subțire și crudă cum e lama de cuțit") și aștept să mai citesc așa ceva! A, era să uit! Brațele, din nou brațele în poezia ta, prezente în mod inspirat. Succes pe mai departe! Cu prietenie, Cornel | |
| = pentru domnul rodean | cristina minea [02.Oct.08 19:55] |
| multumesc din suflet pentru trecere si semn, e intotdeauna un eveniment binecuvantat pentru mine:) de obicei se intampla taman dupa ce primesc un ghiont sau mai multe:) nici astazi nu a fost altfel. intr-adevar, uneori postez texte scrise de foarte mult timp, cand scriam altfel, dar de simtit tot asa simteam. din punctul asta de vedere, nu m-am schimabat radical, nu am trait revolutii prea zgomotoase. unii citesc grabit un fragmentel, fie el si de acum 10 ani, ca nu scrie pe "nicairea" ca de atunci dateaza, apoi azvarla concluzia. stiu, timpul e in criza mare si noi din cauza si odata cu el, dar... ma bucur din suflet si cu toata sinceritatea ca exista si oameni care ma inteleg si stiu sa extraga bobul de orz din cosul cu neghina...ca doar sunt constienta si eu de stangacia poezioarelor mai vechi (si nici cu astea noi nu mi-e chiar rusine...). cu aceeasi stima si prietenie, annabel lee. | |