| = părere | Silvia Bitere [15.Aug.08 09:28] |
| "scuturându-și cuvintele în rănile lui cum ai scutura o țigară" Comparația cu țigara este uzitată peste măsură. "aerul foșnea pârjolit".Serios? Câtă stilizare! Începutul era unul promițător: "suntem copiii nisipului" în sensul că mi-a adus aminte de "Copiii porumbului" a lui S. King. Desigur, King nu face poezie sau chiar dacă o face, o face cu mult bun simț pentru cuvânt. "șarpele își înghite coada în somn", copii? Aici asistăm la o lecție deschisă "Dezvoltarea vorbirii": iarna păsărelele zboară în țările calde (nu toate- ar ridica două degete a lui Popescu); muntele este formă de relief; ș.a.m.d "apoi ea s-a prelins dintr-o tăcere în alta alcătuind cercuri largi tot mai largi" Pasaj demn de recomdat! Iată de ce este bine să exersăm. | |
| = erată | Silvia Bitere [15.Aug.08 09:28] |
| recomandat | |
| = De ce steluță roșie? | razvan ducan [15.Aug.08 09:54] |
| Poezia respiră o anumită candoare dar nu e de steluță roșie. Îmi pare rău Adriana, dar nu vreau să fiu ipocrit. | |
| = raspunsuri | Adriana Lisandru [15.Aug.08 10:41] |
| Silvia, multumesc de trecere. cat despre nemultumirile tale...fireste ca as putea face o minidisertatie despre Uroborus...dar nu stiu de ce am sentimentul ca ar fi inutil. Sau pe-aproape. Ca sa nu mai vorbesc de simbolistica cercurilor concentrice. Oricum, apreciez efortul tau. Razvan - de ce steluta rosie, ma intrebi? N-as putea sa-ti raspund. :) Nu am pus-o eu. Dar iti apreciez sinceritatea si, totodata, multumesc celui (celei) care a facut-o. | |
| + ... | ștefan ciobanu [15.Aug.08 11:30] |
| eu vad bine inghegat acest poem. chiar daca unele versuri sunt refolosite ca sa zic asa(sa fim seriosi, nu putem sa reinventam roata la fiecare poezie), parerea per ansamblu e ca imaginile conlucreaza. tensiunea momentului e redata de scuturarea cuvintelor precum o tigara iar trairea lui de inghitirea cozii sarpelui. prelinsul in cercuri tot mai largi, imi aduce aminte de aruncarea unei pietre in apa si cercurile disclocate de ea. aici intervine medicul a toate, trecerea timpului. personal as gasi alt imbold. acel declansator /suntem copiii nisipului spuse ea într-o zi / mi se pare putin fortat, putin grabit. de parca mai intai ai scris restul si apoi avand nevoie de doua veruri declansatoare, le+ai poetizat pe acestea. ma bucura concentrarea imaginilor si coerenta lor, repet chiar daca toate imaginile par la prima vedere 'refolosite'. stefan | |
| = re Stefan Ciobanu | Adriana Lisandru [15.Aug.08 12:10] |
| Stefan, nu pot decat sa ma bucur fiindca te bucuri. Multumesc pentru stea. Cat despre imaginile uzitate - da, ai dreptate. Mare dreptate. Mai spuneam pe undeva, prin desisurile astea virtuale, ca nu-mi este teama de asa-numitele clisee. Si ca m-am saturat de fuga dupa o originalitate de cele mai multe ori iluzorie. Pentru ca, din nefericire, asa numita originalitate poate deveni un cutit care amputeaza mesajul si autenticitatea - atat cat exista; un tribut exagerat aduc nu ideii, ci orgoliului. Si apoi, suntem cu adevarat originali? Putem avea siguranta ca NIMENI n-a surprins pana acum ideea cu care ne place sa ne impaunam? Personal, ii dau dreptate lui Eliade: rostul literaturii in general si al poeziei in particular este acela de a te apropia de sacru, de a te smulge fie si o secunda din planul profan, de a te cobora spre mit. Nu spun ca imi reuseste asta...ori ca am reusit in textul de fata, dar macar incerc...:) | |
| = erata | Adriana Lisandru [15.Aug.08 12:13] |
| tribut adus ideii...scuze. | |
| = la steaua care-a rasarit... | Adriana Lisandru [16.Aug.08 04:14] |
| cand doi iti spun ca esti obosit, ar fi bine sa mergi sa te culci. :) in cazul asta, au fost trei. Asa ca am facut niste modificari in text, chiar daca asa l-am vaduvit de onoarea de a fi "text recomandat". Parca acum ideea a prins mai mult contur. | |
| = ca într-un val | Aurelia Cojocaru [16.Aug.08 12:14] |
| Un poem care are de câştigat de pe urma tonalităţii adoptate, atingând corzile meditativului, dar, mai ales, ale dezagregării, anunţate (deşi, poate, sculptura textului în sine ar fi fost de ajuns...) în titlu. Place începutul, intrare ca într-un val... Mes amities! | |
| = Aurelia | Adriana Lisandru [16.Aug.08 12:20] |
| M-am gandit si eu ca titlul sufera de acest handicap. Dar marturisesc ca, pentru mine, alegerea titlului este cea mai obositoare parte a conceperii unui text. calde multumiri | |
| = comentariu | alexandra bogdan [17.Aug.08 16:12] |
| Văd că au spus înainte oamenii ce aș fi spus și eu. Eu vreau doar să adaug despre curajul dimensiunilor mici ale acestui text, oricui îi plac textele condesate. Despre titlu, nu îți mai fie așa teamă, concepe-l ca pe un vers, orice alt vers, nu te restricționa neapărat la un cuvânt și va fi mai simplu. Titlul trebuie să te bucure să îl alegi, e o carte de vizită, îți dă un plus. Dacă ar fi să alegi alt titlu, ce variante ai avea? Sunt doar curioasă. Sper să nu te supere asta. | |
| = alt titlu? | Adriana Lisandru [17.Aug.08 16:42] |
| semnul infinitului, cred, inlocuind o raza de cerc. dar ar fi un nonsens, desigur - o axa care are un punct de pornire nu poate fi infinita. Alegerea textului nu ma sperie...doar ma oboseste;:) de obicei il pun la urma si uneori mi se pare doar un apendice nefolositor, de vreme ce textul exista. Multumesc de oprire si opinie, Alexandra. | |
| = Adriana Lisandru, era una din acele secunde,... | Teodor Dume [17.Aug.08 18:45] |
| un poem plăcut care se susține datorită discursului bine ancorat și a rostuirii stărilor "apoi s-a prelins dintr-o tăcere în alta alcătuind cercuri largi tot mai largi" citit cu plăcere, teodor dume, . | | |
| = Teodor Dume | Adriana Lisandru [18.Aug.08 09:56] |
| ma bucura sa vad ca te-ai oprit si aici, multumesc pt aprecieri. | |
| = Andrei T. | Adriana Lisandru [31.Aug.08 16:14] |
| Commentariul tau (desi primul)ajunsese la offtopic, din nu stiu ce ratiuni ...incomprehensibile. :) abia acum l-am vazut. multumiri si scuze pentru intarzierea raspunsului, dar nu prea rascolesc prin sertarul acela. | |
| = scrumul | emilia gunea [06.Sep.08 21:53] |
| Cred ca nici ce scriu eu nu vei vedea in curand dar scriu caci am inceput sa-ti citresc poeziile publicate aici, din curiozitate si cu placere. Imi place cum scrii si chiar urmaresc si caut adevarul ascuns in text. Aici te vad cu un acel cineva de care scrii cand vine vorba de "mereu perechea noastra" pe plaja, filozofand in sinea ta... Eu vad un moment autentic de plaja... Si tu simti scrumul din aer. Cher | |
| = Emiliei Gunea | Adriana Lisandru [07.Sep.08 21:34] |
| banuiam ca tu esti. :) nu e un nisip al plajei, ci un altfel de nisip...cel al clepsidrelor. te mai astept. | |
| = Drama originalitatii | George Baciu [23.Oct.08 21:05] |
| Interesanta poezia si la fel de interesante si comentariile, care ridica o problema fundamentala - cea a originalitatii. Sunt de acord cu tine, daca tii mortis sa fii original platind cu pretul tradarii propriei sensibilitati, nu ai facut nimic . Mie mi-a placut si ma bucur ca nu dispun de aceea cultura poetica care m-ar fi facut sa vad "fumate" imaginile tale poetice | |