= cuvantul pentru gol | aleksandar stoicovici [14.Aug.08 01:39] |
Am simtit poemul ca un spatiu inchis in care esti obligat sa iti tii respiratia. E un fel de ratacire intr-un spatiu infinit si foarte vag definit prin cateva imagini sugestive. A doua strofa mi se pare de prisos. Nu face decat sa diminueze impactul primeia. Cautarea "cuvantului pentru gol" si "capetele descleiate de cuvant" sunt doua imagini superbe care deschid si inchid poemul perfect. Un excelent exercitiu de a tine aerul in piept. Ma bucur sa te citesc din nou! | |
= * | Andrei Trocea [14.Aug.08 06:48] |
in poem e atat de mult "gol" incat in mod ciudat devii claustrofob si il loc sa ai in fata o stepa sau un cer nesfarsit, realizezi ca acel "gol" devine un fel de colivie invizibila, care se micsoreza si te inghesuie, pana te inghite. vroiam sa citez cateva versuri, dar e greu. poezia e un tot, se completeaza. ar trebui sa citez tot poemul. :-) citit placut, cu plecaciune, andreit | |
= re A Stoicovici...poate un gol cu un om | Anni- Lorei Mainka [14.Aug.08 10:04] |
cred ca in ultimul vers e chiar o greseala gram bratele-i.... el - acel costum , pe care il vad ca pe o carapace moderna - este omul care imbraca golul ca pe un triumf asupra lumii sale imaginare.... plecat la lupta de lei cu scobitori ce mult a trecut cind te citeam zilnic ....ma bucura revenirea pe agonia, a mea evident | |
= poate | Anni- Lorei Mainka [14.Aug.08 18:27] |
nu prea stiu de ce nu ajung mesajele mele mai scriu atit: multumesc si de news si de continut, imi sunt, da, un sprijin din afara | |
= re A Trocea | Anni- Lorei Mainka [14.Sep.08 14:41] |
da colivie invizibila - ai dreptate nu cred ca trebuie sa ne tot recitam unii pe altii......un semn mic, o pana, o bucata de creta aruncata peste gard...., ca in viata normala,......ar fi bine si suficient glisarea spre invizibil a spatiului real - asta e problema fara intrebare | |